Acoperământul Maicii Domnului

Cuvânt la Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

(1 octombrie)

În vremurile cele mai grele și pline de încercări, când păcatele oamenilor s-au înmulțit și primejdiile s-au abătut asupra noastră din toate părțile, s-au împlinit cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spunea: „Primejdii de la tâlhari, primejdii de la neamuri, primejdii în cetăți, primejdii în pustiu, primejdii pe mare, primejdii între frații cei mincinoși” (2 Corinteni 11, 26). Tot atunci s-au adeverit și cuvintele Domnului Hristos: „Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție; vor fi foamete, ciumă și cutremure în diferite locuri”. În astfel de vremuri de tulburare și suferință, când ne apasă războaiele, invaziile străinilor, bolile și nenorocirile, Maica Domnului, Preacurata Fecioară Maria, devine ocrotitoarea și apărătoarea noastră. Ea ne acoperă cu Acoperământul său, izbăvindu-ne de foamete, ciumă, cutremure, războaie și răni, păzindu-ne nevătămați sub ocrotirea ei.

Această ocrotire s-a arătat limpede la Constantinopol, în timpul împăratului Leon cel Înțelept, în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherna. Într-o noapte de priveghere, în luna octombrie, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său Epifanie, au văzut un semn minunat: Maica Domnului, strălucind ca soarele, stând în văzduh și rugându-se, acoperind poporul cu cinstita ei maramă (omofor). Sfântul Andrei i-a spus ucenicului său: „Vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, cum se roagă pentru întreaga lume?”. Iar Epifanie, tremurând de uimire, a răspuns: „O văd, părinte, și mă înfricoșez”.

Această vedenie amintește de viziunea Sfântului Ioan Teologul din Apocalipsă, care a văzut pe cer un semn mare: o femeie îmbrăcată cu soarele. Așa și Sfântul Andrei a văzut în biserica Vlahernei pe Fecioara Maria îmbrăcată în slavă, ca Mireasă a lui Hristos. Femeia din vedenia Sfântului Ioan închipuia ocrotirea Maicii Domnului. Semnul nu s-a arătat când totul era liniștit, ci tocmai în vremea tulburării, ca să ne arate că în clipele grele și în primejdii mari, Maica Domnului este grabnic ajutătoare. Ea ne apără de „fulgerele” deșertăciunii lumești, de „glasurile” mândriei, de „tunetele” năvălirii vrăjmașilor, de „cutremurul” patimilor și de „grindina” pedepselor dumnezeiești. În toate aceste încercări, ea se arată ca un „semn mare” – ocrotitoarea neamului creștinesc.

Suntem pe pământ ca niște ținte, asupra noastră zboară săgeți din toate părțile: ale vrăjmașilor văzuți, ale dușmanilor nevăzuți (demonii), ale firii noastre păcătoase și chiar ale dreptei mânii a lui Dumnezeu. Psalmistul spune: „De nu vă veți întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat” (Psalm 7, 12). Ca să nu fim răniți de aceste săgeți, ni s-a dat nouă Acoperământul Preacuratei Fecioare, care ne ocrotește ca o pavăză. Despre ea spune Scriptura: „Ca turnul lui David grumajii tăi: o mie de paveze spânzură pe dânsul” (Cântarea Cântărilor 4, 4). Preasfânta Fecioară Maria este asemănată turnului lui David, între Hristos și Biserică, fiind mijlocitoare între Dumnezeu și oameni. Rugăciunile ei sunt ca niște paveze puternice care ne apără și sting săgețile aprinse ale răului.

Sfântul Ambrozie spune că turnul lui David era zidit pentru două lucruri: apărarea cetății și împodobirea ei. Așa este și Maica Domnului: ne apără de vrăjmași văzuți și nevăzuți, scapă pe cei robiți, mângâie pe cei întristați, hrănește pe cei flămânzi, ocrotește pe cei aflați în furtuni și cercetează pe cei bolnavi. Și ne împodobește, acoperindu-ne rușinea sufletului și împlinindu-ne lipsurile prin darurile ei, ca să fim bineprimiți înaintea lui Dumnezeu. Ea îi îmbracă pe cei păcătoși cu „haină de nuntă” și îi face curați și strălucitori.

Fericitul Anastasie Sinaitul spune despre ea că „pe magi îi face apostoli, pe vameși – evangheliști, iar pe desfrânate le face mai cinstite decât fecioarele”. Ea a ridicat pe Maria Egipteanca din desfrânare la sfințenie, făcând-o mai luminoasă decât multe fecioare. Aceeași ocrotire o revarsă acum asupra tuturor celor care aleargă la ea.

Când Maica Domnului s-a arătat la Vlaherna, nu era singură, ci împreună cu cete de îngeri și sfinți îmbrăcați în alb. Rugăciunile tuturor acestora sunt „săgețile celor puternici” care pot risipi taberele vrăjmașului. Știe Preacurata Fecioară că viața noastră pe pământ este o luptă și, de aceea, cheamă în ajutor pe prooroci, apostoli, mucenici, fecioare, cuvioși și pe toți sfinții. Prin ea vine biruința, prin ea cad vrăjmașii. Ea este scara lui Iacov, pe care îngerii se urcă și coboară, aducând rugăciunile noastre la Dumnezeu și coborând darurile Lui către noi.

În ziua arătării de la Vlaherna, lângă Maica Domnului erau și doi sfinți mari: Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan Evanghelistul, cei cu multă îndrăzneală la Dumnezeu, ca prin rugăciunea lor să plece mai degrabă pe Fiul lui Dumnezeu spre milă. Astfel, Fecioara Maria stă între sfinți precum chivotul între heruvimi, iar „Amalicul iadului” cade cu toată puterea lui.

De aceea să prăznuim Acoperământul Maicii Domnului, amintindu-ne de acea preamărită arătare din biserica Vlahernei. Să-i mulțumim ocrotitoarei noastre pentru această mare milă arătată neamului creștinesc și s-o rugăm să ne acopere cu Acoperământul ei acum și întotdeauna. Fără ocrotirea și sprijinul ei, noi, care adesea mâniem pe Dumnezeu prin păcate, nu am putea supraviețui pedepselor drepte. Psalmistul spune: „Multe sunt bătăile păcătosului” (Psalm 31, 11). De n-ar fi fost Maica Domnului rugându-se pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nenorociri? Proorocul Isaia ne sfătuiește: „Ascundeți-vă cât de puțin, până ce va trece mânia Domnului” (Isaia 26, 20). Singurul adăpost adevărat este Acoperământul Preasfintei Fecioare Maria, care „ca negura a acoperit pământul”. Negura o simbolizează, căci așa cum negura ascunde fiarele de vânători, la fel Maica Domnului ne ascunde de dușmani văzuți și nevăzuți. Deși suntem păcătoși, asemenea fiarelor, și dreapta mânie a lui Dumnezeu ne ajunge, ea ne ocrotește și ne scapă.

Sub acest Acoperământ să ne adăpostim, având nădejde că niciun fir din capul nostru nu va pieri. Să strigăm cu umilință: „Acoperă-ne cu Acoperământul tău, Preasfântă Fecioară Maria! În zilele noastre cele rele, în clipa morții și în ziua judecății de apoi, stai lângă noi, ajută-ne și ne acoperă de duhurile rele și de mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu. Amin.”