Acoperământul Maicii Domnului

Cuvânt la Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

(1 octombrie)

În vremurile cele din urmă, pline de necazuri și tulburări, când păcatele oamenilor s-au înmulțit și peste lume s-au revărsat tot mai multe primejdii, s-au împlinit cuvintele Apostolului Pavel: „Primejdii de la tâlhari, primejdii de la rude, primejdii de la neamuri, primejdii în cetăți, primejdii în pustie, primejdii pe mare și primejdii între frații cei mincinoși.”

Și tot atunci s-au împlinit și cuvintele Mântuitorului: „Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, și vor fi foamete, ciumă și cutremure pe alocuri.”

Când toate aceste încercări au început să apese asupra lumii – năvălirile popoarelor străine, războaiele fratricide și rănile aducătoare de moarte – atunci, ca o Maică milostivă, Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, și-a întins Acoperământul ei ceresc peste lume, ca o pavăză și ocrotire împotriva tuturor răutăților. Prin acest Acoperământ, ea ne izbăvește de foamete și de molime, ne apără de cutremure și de războaie, ne acoperă și ne păzește de orice primejdie.

Această lucrare tainică a Maicii Domnului s-a arătat în chip văzut în cetatea Constantinopolului, în timpul împăratului Leon cel Înțelept. În biserica cea preaslăvită a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherna, în timpul privegherii de toată noaptea, într-o duminică din luna octombrie, pe la ceasul al patrulea din noapte, poporul se afla la rugăciune.

Atunci Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, ridicându-și ochii, a văzut în văzduh pe Împărăteasa Cerului, stând în slavă și rugându-se pentru lume. Ea strălucea ca soarele și acoperea poporul cu Cinstitul ei Acoperământ (Omofor). Ucenicul său, Epifanie, a văzut de asemenea această vedenie cerească. Cutremurat, Sfântul Andrei l-a întrebat: „Vezi, frate, pe Împărăteasa lumii, care se roagă pentru toată făptura?” Iar Epifanie i-a răspuns cu uimire: „O văd, părinte, și mă înspăimânt.”

Această arătare a Maicii Domnului este asemănătoare cu vedenia din Apocalipsă a Sfântului Ioan Teologul, care a văzut pe cer „o femeie îmbrăcată în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe capul ei.” Acea vedenie profetică preînchipuia lucrarea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se arată lumii în vreme de mari primejdii.

Vedenia aceasta s-a arătat nu în timp de pace, ci în vreme de tulburare și frică, pentru a arăta că atunci când asupra lumii se revarsă fulgerele ispitelor, tunetele vrăjmașilor, cutremurul patimilor și grindina pedepselor, Preacurata Maică a Domnului se grăbește să ne vină în ajutor, ca o grabnică Ajutătoare și Ocrotitoare.

Ea ne apără de amăgirile lumii, de mândria vieții, de ispitele deșertăciunii, de războiul patimilor și de mânia cea de sus care se abate asupra celor păcătoși.

Domnul a dat acest semn al Acoperământului celor ce se tem de El, pentru ca atunci când săgețile ispitelor, ale vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, se abat asupra noastră, noi să fugim sub ocrotirea Maicii Sale. Căci, precum spune psalmistul: „De nu vă veți întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat și l-a gătit.”

Dar, ca să nu fim răniți de aceste săgeți, ne-a fost dată pavăza cea nebiruită a rugăciunilor Maicii Domnului.

Scriptura o aseamănă pe Maica Domnului cu turnul lui David, împodobit cu o mie de paveze și arme de apărare. Așa cum turnul acela se înălța între Sion și Ierusalim, apărând cetatea și dându-i frumusețe, tot astfel Preacurata Fecioară Maria mijlocește între Hristos – Capul Bisericii – și credincioși, trupul ei. Ea este mai înaltă decât toți sfinții și mai apropiată de Dumnezeu decât orice făptură, fiind fiica lui David și Maica Împăratului ceresc.

Rugăciunile sale sunt ca niște paveze vii, care ne apără de toate săgețile celui viclean. Prin ele, Biserica este apărată, credincioșii sunt întăriți, iar sufletele se înfrumusețează înaintea Domnului. Ea îmbracă pe cei nevrednici cu haina harului, acoperă rușinea păcatelor și îi face bineprimiți înaintea lui Dumnezeu.

Fericitul Ambrozie spune că turnul lui David era zidit spre apărare și spre împodobirea cetății – așa și Fecioara Maria: apără Biserica de vrăjmași și o împodobește cu darurile sale. Pe cei flămânzi îi hrănește, pe cei întristați îi mângâie, pe bolnavi îi cercetează, pe cei în primejdii îi acoperă. Și precum apele acopereau pământul înainte de facerea lumii, așa și mila ei acoperă sufletul păcătos, făcându-l vrednic de lucrarea Duhului Sfânt.

Prin mijlocirea ei, cei păcătoși se fac drepți, cei necurați se curățesc, iar cei căzuți se ridică. După cum Fericitul Anastasie Sinaitul spunea: „Prin mijlocirea ei, magii au devenit apostoli, vameșii – evangheliști, iar desfrânatele – mai cinstite decât fecioarele.”

Astfel, Maria Egipteanca, cea care odinioară era pierdută în păcate, a fost făcută prin rugăciunile Maicii Domnului strălucitoare ca soarele în împărăția lui Hristos.

De aceea Biserica cântă către ea: „O, minunată înfrumusețare a credincioșilor, împlinirea prorocilor, slava apostolilor, podoaba mucenicilor și lauda fecioarelor, Acoperământul a toată lumea!”

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu s-a arătat singură în biserica din Vlaherna, ci înconjurată de mulțime de îngeri și sfinți, toți în veșminte albe, rugându-se împreună cu ea. Între aceștia se aflau doi mari sfinți: Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan Teologul, amândoi având îndrăzneală mare către Dumnezeu. Maica Domnului stătea între ei precum chivotul între heruvimi, rugându-se pentru lume.

Ea este scara văzută de Patriarhul Iacov, pe care îngerii se urcau și se coborau neîncetat, aducând rugăciunile oamenilor la Dumnezeu și darurile Lui către oameni. Prin această scară cerească, Maica Domnului a adus asupra lumii acoperire și apărare, înconjurându-ne cu puterile cerești.

Să prăznuim, așadar, cu mulțumire, Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, amintindu-ne de arătarea ei din Vlaherna și de marea milă arătată asupra neamului creștinesc. Să-i cerem cu credință să ne acopere și astăzi, căci fără ajutorul și ocrotirea ei nimeni nu poate rezista mâniei lui Dumnezeu. Căci, precum spune Scriptura, „multe sunt bătăile păcătosului”, dar prin rugăciunile Maicii Domnului suntem izbăviți și păziți de pierzare.

Și unde altundeva ne putem ascunde decât sub Acoperământul Fecioarei, care „ca o negură a acoperit tot pământul”? Această „negură” este chipul milei sale, care acoperă păcatele noastre și ne ascunde de mânia Celui drept. Așa cum în întunericul nopții fiarele scapă de vânători, tot astfel și noi, păcătoșii, ne ascundem sub milostivirea ei și scăpăm de săgețile vrăjmașului și de dreptatea cea înfricoșată a lui Dumnezeu.

Să strigăm deci cu umilință către ea:

„Acoperă-ne, Preasfântă Fecioară Maria, cu Acoperământul tău cel luminat!

Apără-ne în zilele necazurilor și în ceasul morții,

stai lângă noi în clipa despărțirii sufletului,

păzește-ne de duhurile rele și acoperă-ne în ziua Judecății,

ca să ne aflăm sub ocrotirea ta, întru ascunsul Acoperământului tău milostiv.

Amin.”