Sfânta Mare Muceniță Tecla, întocmai cu apostolii

Viaţa şi pătimirea Sfintei Întîia Muceniţă Tecla,
cea întocmai cu apostolii
(24 septembrie)

Când Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba vestesc Evanghelia, ajung și la Iconia, unde se găzduiesc la Onisifor, cel pe care Pavel îl amintește în Epistola către Timotei: „Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a odihnit și nu s-a rușinat de lanțurile mele” (2 Timotei 1,16). Mulți dintre cei ce ascultau cuvântul lor și vedeau minunile săvârșite de ei au crezut în Hristos. Apostolii vorbeau atât în casa lui Onisifor, cât și în sinagogă, aducând pe mulți la credință. Despre aceasta mărturisesc și Faptele Apostolilor (14, 1-3).

În acea vreme, în cetate era o tânără fecioară de 18 ani, pe nume Tecla, fiica Teocliei, dintr-o familie de seamă. Era logodită cu Famir, un tânăr bogat și frumos. Ascultând propovăduirea Apostolilor, Tecla s-a aprins de dragoste pentru Hristos și a hotărât să-și păzească fecioria, dorind să fie mireasa Lui duhovnicească. Pavel predica despre curăție și despre cununa celor care își păstrează viața pentru Hristos, iar cuvintele lui au mișcat-o adânc pe Tecla.

Timp de trei zile și trei nopți, ea a stat neclintită la fereastra casei lui Onisifor, ascultându-l pe Pavel, fără să mănânce sau să doarmă, asemenea Mariei care stătea odinioară la picioarele Domnului. Hrana ei era cuvântul lui Dumnezeu: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).

Mama ei, Teoclia, aflând de această schimbare, a încercat cu mânie să o smulgă din adunarea creștinilor și a început să-l ocărască pe Pavel. Famir, logodnicul, a încercat s-o ademenească cu vorbe dulci, dar Tecla și-a întors fața de la el, pentru că inima ei era legată de un Mire ceresc.  Famir s-a plâns mai-marelui cetății, acuzând pe Pavel că i-a „fermecat” logodnica.

Pavel a fost aruncat în temniță, iar Tecla, plină de râvnă, a dat străjerilor giuvaerele ei pentru a intra la Apostol. L-a găsit pe Pavel și, căzând înaintea lui, i-a sărutat lanțurile. Apostolul a binecuvântat-o și a numit-o „mireasa lui Hristos” și „întâia fiică a sa prin Evanghelie”.

Când mama și logodnicul au cerut cu stăruință judecătorului să fie pedepsiți, Pavel a fost bătut și alungat din cetate, iar Tecla a fost osândită la ardere. Totuși, când focul a fost aprins, Dumnezeu a trimis ploaie și grindină care au stins vâlvătaia, iar fecioara a rămas neatinsă. Văzând minunea, ea a părăsit casa mamei și a alergat din nou după Apostol.

Mai târziu, la Antiohia, un dregător pe nume Alexandru a încercat cu sila să o ia de soție, dar Tecla l-a respins, mărturisind că Mirele ei este Hristos. Din pricina credinței și a fecioriei, a fost osândită să fie dată la fiare. Însă animalele, prin voia lui Dumnezeu, nu s-au atins de ea, asemenea leilor din groapa lui Daniel. Ba chiar o leoaică i-a lins picioarele în semn de cinstire.

Chinuitorii au încercat și alte pedepse: șerpi, junci legați, dar toate s-au sfărâmat înaintea puterii lui Dumnezeu care o ocrotea. În cele din urmă, Tecla a fost eliberată. A petrecut o vreme la Trifena, o femeie de neam împărătesc, apoi a plecat spre Seleucia, unde s-a retras într-un loc pustiu, ducând viață de rugăciune, post și curăție.

Acolo a săvârșit multe minuni, tămăduind bolile celor care veneau la ea. Din cauza acestei slujiri neplătite, doctorii și vrăjitorii păgâni s-au mâniat pe ea și au încercat prin oameni nelegiuiți să o batjocorească. Însă Sfânta Tecla, întocmai cu Apostolii, a rămas neatinsă și a strălucit ca o adevărată mireasă a lui Hristos, până la sfârșitul vieții ei.