Sfântul Apostol Onisim

Viaţa şi pătimirea Sfântului Apostol Onisim, unul din cei şaptezeci de apostoli

(15 februarie)

În cetatea Colose din Frigia trăia un bărbat vestit și cu o dregătorie importantă, pe nume Filimon. Acesta a crezut în Hristos și, mai târziu, a fost învrednicit cu treapta episcopiei, devenind unul dintre cei 70 de sfinți apostoli.

Înainte ca Filimon să fie chemat la apostolat, avea un rob pe nume Onisim. Acesta, greșind față de stăpânul său și temându-se de pedeapsă, a fugit la Roma. Acolo l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Pavel, care se afla în lanțuri. Onisim a auzit de la el vestea cea bună a Evangheliei, a primit credința în Domnul nostru Iisus Hristos și a fost botezat de apostol, devenindu-i slujitor alături de Sfântul Tihic.

Ulterior, Sfântul Apostol Pavel l-a trimis pe Tihic cu o scrisoare către coloseni, iar împreună cu el l-a trimis și pe Onisim, după cum scrie la sfârșitul epistolei: „Pe toate cele despre mine le va spune vouă Tihic, iubitul frate, credinciosul slujitor și împreună ajutător întru Domnul, pe care l-am trimis la voi ca să cunoască cele despre voi și să vă spună toate cele de aici.”

Apostolul Pavel i-a scris și lui Filimon o scrisoare separată, rugându-l să-l ierte pe Onisim pentru greșeala sa și să-l primească nu ca pe un rob, ci ca pe un frate iubit, asemenea lui însuși. În această scrisoare, Pavel îl numește pe Onisim fiu al său: „Rogu-mă ție pentru fiul meu Onisim, pe care l-am născut fiind eu în lanțuri și care odinioară îți era netrebnic, dar acum ne este și mie, și ție de folos. Pe el ți l-am trimis, iar tu primește-l ca pe inima mea.”

Filimon a primit cu bucurie cererea Apostolului, l-a iertat pe Onisim, i-a dăruit libertatea și l-a trimis înapoi la Roma, la Sfântul Pavel, pentru a-l sluji, așa cum dorea apostolul, după cum scrie în epistolă: „Am voit să-l țin la mine, ca să-mi slujească în locul tău, fiind eu în lanțurile Evangheliei, dar fără voia ta n-am vrut să fac nimic, ca binele tău să nu fie făcut din obligație, ci de bunăvoie.”

Sfântul Onisim a rămas în Roma slujind sfinților apostoli, iar după moartea acestora a fost hirotonit episcop, propovăduind Evanghelia în multe cetăți și țări, precum Spania, Carpetania, Colose și Patra. Apoi, după Sfântul Timotei și Sfântul Ioan Evanghelistul, a fost așezat episcop al Efesului.

Importanța episcopiei sale este confirmată și în scrisoarea Sfântului Ignatie Teoforul, care, scriind din Smirna către efeseni, îl menționează pe Sfântul Onisim: „În numele lui Dumnezeu v-am primit pe toți, prin Onisim, episcopul vostru, care este nespus de iubitor. Îl rog, întru Iisus Hristos, să vă iubească, iar pe voi vă îndemn să-i fiți asemenea, căci binecuvântat este cel care v-a învrednicit să aveți un asemenea episcop.”

Ajuns la bătrânețe, Sfântul Onisim a rămas în Efes, păstorind Biserica lui Dumnezeu. Însă, în timpul persecuțiilor împăratului Traian, a fost prins de necredincioși și dus la Roma înaintea guvernatorului Tertil, care l-a interogat:

„Cine ești tu?”

„Sunt creștin.”

„Din ce stare faci parte?”

„Am fost cândva rob al unui om, dar acum sunt rob credincios al bunului Stăpân, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.”

Tertil l-a întrebat despre motivul schimbării stăpânului său, iar Onisim a răspuns că a fugit de idolatrie și a aflat Adevărul. În fața insistențelor eparhului, Sfântul Onisim a mărturisit că Hristos l-a răscumpărat nu cu aur sau argint, ci cu propriul Său sânge.

Guvernatorul l-a aruncat într-o temniță întunecată, unde a stat 18 zile, dar credincioșii veneau la el pentru încurajare și învățătură. După această perioadă, Tertil, vrând să pară milostiv, l-a exilat la Puteoli. Însă și acolo Sfântul Onisim a continuat să propovăduiască Evanghelia, atrăgând mulți la credință.

Aflând acestea, Tertil l-a arestat din nou și l-a supus la torturi cumplite: a fost bătut fără milă cu toiege, i-au fost sfărâmate oasele, iar în cele din urmă i s-a tăiat capul.

O femeie de neam împărătesc, fiind creștină, i-a luat trupul și l-a așezat într-o raclă de argint, cinstindu-l ca pe un mucenic. Prin rugăciunile Sfântului Onisim, ea a dobândit pomenire înaintea Domnului, în Împărăția cerurilor.

Fie ca și noi să dobândim aceeași răsplată întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.