Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor

Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel Nou, ale cărui sfinte moaşte se află în Bucureşti
(27 octombrie)

Cuviosul părinte Dimitrie cel Nou a trăit pe vremea împăraților drept-credincioși româno-bulgari. El era originar din satul Basarabov, așezat pe malul râului Lom. La început, a fost păstor de vite în satul său. Cu timpul însă, înțelegând că toate cele lumești sunt trecătoare, a părăsit satul și s-a retras mai întâi într-o peșteră din apropiere, unde a dus viață de pustnic. Apoi s-a făcut monah la mănăstirea care se afla înăuntrul acelei peșteri.

Cuviosul Dimitrie a dus o viață plină de osteneli, post, rugăciune și priveghere, pentru care Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni. El și-a cunoscut dinainte clipa morții și, intrând între două pietre, și-a dat sufletul luminos în mâinile lui Dumnezeu.

După multă vreme, apele râului Lom s-au revărsat și au smuls pietrele și lemnele din jur, iar cele două pietre între care adormise sfântul au căzut și ele în râu, împreună cu sfintele lui moaște, care au rămas acolo mult timp.

Dumnezeu a voit însă ca ele să fie descoperite. Astfel, un înger al Domnului s-a arătat în vis unei fetițe, fiica unui om credincios, care era chinuită de un duh necurat. Îngerul i-a spus: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă — și i-a arătat locul — eu te voi vindeca.” Dimineața, copila le-a povestit părinților visul.

S-au adunat mulți oameni și preoți și s-au dus la locul arătat. Acolo, unde se vedea adesea o lumină, credeau unii că este ascunsă o comoară. Căutând cu stăruință, au aflat sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie, acoperite cu mâl și pietriș, dar întregi și strălucind ca aurul. Le-au dus în satul Basarabov, iar vestea minunii s-a răspândit repede în toate părțile.

Auzind și domnul Țării Românești, acesta a trimis preoți și boieri ca să aducă moaștele în București, pentru a le așeza în biserica domnească. Când trimișii au ajuns cu ele aproape de satul Ruși, s-au oprit la o fântână, iar sfântul nu a mai vrut să meargă mai departe. Nedumeriți, oamenii au înjugat doi juncani tineri, lăsându-i liberi să meargă unde vor. Aceștia s-au întors singuri la Basarabov, oprindu-se în mijlocul satului.

Văzând aceasta, domnul Valahiei a trimis din nou boieri cu bani, care au ridicat o biserică în cinstea Cuviosului Dimitrie chiar în Basarabov, așezând acolo sfintele moaște. De atunci, nenumărate minuni s-au făcut celor care se rugau cu credință la el.

Se povestește, de pildă, că două surori, Aspra și Ecaterina, din satul Cernavodă, au ridicat o biserică cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Dorind să aibă o părticică din moaștele Sfântului Dimitrie, au luat în taină o mică parte din ele. Însă, când au vrut să plece, caii nu s-au mai putut urni din loc, oricât îi băteau vizitii. Înțelegând greșeala, femeile au pus bucățica înapoi și s-au rugat iertare, iar apoi au putut pleca în pace.

Altădată, Mitropolitul Nichifor al Târnovei, venind cu sinodul său să se închine sfintelor moaște, a fost martor la o minune: un monah pe nume Lavrentie a încercat să rupă în ascuns o mică parte din trupul sfântului și a rămas cu gura înțepenită. Numai după ce și-a cerut iertare, i s-a dezlegat limba. Mitropolitul l-a mustrat zicând: „Dacă toți ar lua câte o parte, n-ar mai rămâne nimic. Pocăiește-te, că ai greșit lui Dumnezeu și sfântului.”

Și episcopul Ioanichie al Preslaviei, grav bolnav, a fost adus de patru oameni la biserica Sfântului Dimitrie. După slujirea Sfintei Liturghii, s-a ridicat vindecat, umblând pe picioarele sale și slăvind pe Dumnezeu.

Multe alte minuni s-au săvârșit prin mijlocirea Cuviosului Dimitrie, dar nu toate au fost scrise.

În vremea războiului ruso-turc (1769–1774), generalul rus Petru Saltîkov a trecut prin satul Basarabov și a luat moaștele sfântului, dorind să le ducă în Rusia. Însă un creștin evlavios, Hagi Dimitrie, l-a rugat să le lase Țării Românești, ca mângâiere pentru suferințele pricinuitе de război. Generalul s-a înduplecat și a dăruit moaștele Cuviosului Dimitrie Țării Românești.

Cu mare bucurie, poporul le-a primit și le-a așezat în Catedrala Mitropolitană din București, în vremea mitropolitului Grigorie. Îndată s-a simțit ocrotirea sfântului: războiul a încetat, iar ciuma cea cumplită a dispărut.

De atunci și până astăzi, Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, aduce ajutor și mângâiere tuturor celor ce se roagă cu credință la el.

Pentru rugăciunile Cuviosului Dimitrie, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi toți, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.