Sfântul Cuvios Efrem Sirul

Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul
(28 ianuarie)

Sfântul Efrem Sirul este prăznuit în fiecare an pe 28 ianuarie și este considerat unul dintre cei mai mari sfinți ai Bisericii creștine, fiind supranumit „Harfa Duhului Sfânt” datorită imnografiei și scrierilor sale pline de profunzime teologică și spirituală.

S-a născut în jurul anului 306, în orașul Nisibis (astăzi Nusaybin, Turcia), într-o familie creștină. A fost botezat de tânăr și a devenit ucenicul episcopului Iacob de Nisibis, unul dintre participanții la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). A trăit în vremuri de persecuție împotriva creștinilor și a fost martor al multor suferințe ale Bisericii, dar și al unor mari triumfuri ale credinței. După ce orașul său natal a fost ocupat de perși, Sfântul Efrem s-a refugiat în Edessa (azi Şanlıurfa, Turcia), unde și-a petrecut restul vieții.

Sfântul Efrem este cunoscut ca:

Imnograf: A scris numeroase imnuri și cântări bisericești care sunt utilizate și astăzi în cultul creștin. Prin aceste imnuri, el a apărat credința ortodoxă împotriva ereziilor vremii, precum arianismul.

Teolog profund: Scrierile sale sunt caracterizate de o profundă înțelegere a Scripturii și de o mare sensibilitate poetică.

Comentator biblic: A elaborat numeroase comentarii asupra cărților Vechiului și Noului Testament, explicând învățăturile divine.

Cuvios ascet: A trăit o viață dedicată rugăciunii, postului și milosteniei, fiind un model de smerenie și pocăință.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Imnurile Pocăinței” și „Imnurile Nașterii Domnului”, în care exprimă iubirea pentru Dumnezeu și adâncimea credinței creștine.

Sfântul Efrem Sirul s-a remarcat prin smerenie și iubire pentru săraci,  și-a petrecut ultima parte a vieții în slujba celor săraci și bolnavi. Rugăciunea sa este un exemplu celebru de smerenie, cunoscută sub numele de „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul” și este folosită mai ales în timpul Postului Mare:

„Doamne și Stăpânul vieții mele,

Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie.

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.

Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.”

Sfântul Efrem Sirul a trecut la Domnul în anul 373, fiind venerat atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică și în alte tradiții creștine. Este considerat ocrotitorul teologilor, al poeților religioși și al celor care doresc să trăiască o viață de pocăință. Este unul dintre puținii sfinți care au fost declarați doctori ai Bisericii în tradiția creștină apuseană, în ciuda originii sale orientale.

Sfântul Efrem Sirul rămâne un exemplu de credință vie, iubire pentru Dumnezeu și dedicare neîncetată slujirii aproapelui.