Sfântul Cuvios Ieronim din Eghina

Viaţa Cuviosului Ieronim din Eghina

3 octombrie

Cuviosul Ieronim, cunoscut în lume sub numele de Vasile Apostolidis, s-a născut în anul 1883, în orașul Cezareea, aflat pe teritoriul Turciei de astăzi. Încă din tinerețe a ales calea slujirii lui Dumnezeu și, în localitatea natală, a primit hirotonia în treapta de diacon.

Tânărul Vasile a ajuns apoi în vestita capitală imperială, Constantinopolul, unde și-a continuat drumul duhovnicesc. Însă, din pricina marilor frământări și a crizei care a zguduit Asia Mică la începutul secolului XX, a fost nevoit să se refugieze în Grecia. Aici, prin voia lui Dumnezeu, a fost hirotonit preot.

După o vreme, s-a retras pe insula Eghina, loc binecuvântat prin viața și lucrarea Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul. Aici a trăit ca un străin față de lume, însă inima sa a rămas mereu deschisă rugăciunii neîncetate pentru toți oamenii.

La scurt timp după ce a fost hirotonit ca preot, în perioada celor 40 de zile de slujire, părintele Ieronim a avut, în timpul Sfintei Liturghii, o vedenie pe care însă nu a dezvăluit-o nimănui. În acea clipă tainică a cerut de la Dumnezeu un dar neobișnuit: să nu mai fie vrednic să săvârșească Sfânta Liturghie. Rânduiala divină a făcut ca această rugăciune să se împlinească. După o vreme, atingând din greșeală o grenadă, și-a pierdut mâna dreaptă până la cot, rămânând astfel pentru tot restul vieții fără posibilitatea de a sluji la altar.

Deși nu mai putea săvârși Sfânta Liturghie, părintele și-a continuat lucrarea pastorală prin spovedanie. Avea un dar aparte, darul dragostei, cu care îi întâmpina pe toți cei ce se apropiau de el. Oamenii simțeau bunătatea și căldura sufletului său și, în fața lui, își mărturiseau cu toată sinceritatea cele mai ascunse și intime păcate.

Părintele Ieronim a trăit în simplitate, într-o casă modestă din insula Eghina, alături de o mică bisericuță. Îi era alături o maică ce-l ajuta în treburile zilnice. Din zori și până târziu în noapte, casa lui era plină de credincioși care veneau cu dorința arzătoare de a se spovedi și de a primi sfat duhovnicesc.

În fiecare dimineață, mergea în portul insulei, unde pescarii îi dăruiau câțiva pești. Aceștia nu rămâneau la el, ci erau împărțiți cu dragoste către familiile sărace ale insulei. Părintele se dovedise astfel nu doar un părinte duhovnicesc, ci și un adevărat sprijin pentru nevoiașii locului.

Un alt dar pe care îl primise de la Dumnezeu era înainte-vederea. Adesea știa dinainte ce păcate avea cel ce venea la spovedanie sau cu ce necazuri se confrunta. Îi îndruma neîncetat pe fiii săi duhovnicești să-și păzească mintea curată și să respecte poruncile Bisericii.

După o viață întreagă dăruită lui Dumnezeu și oamenilor, părintele Ieronim al Eghinei a trecut la cele veșnice la 3 octombrie 1966, lăsând în urma sa pilda unei vieți smerite, pline de dragoste și de rugăciune.