Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

Pătimirea Sfântului Slăvitului Marelui Mucenic al lui Hristos, Dimitrie

(26 octombrie)

În cetatea Tesalonicului, s-a născut un tânăr ales și binecuvântat de Dumnezeu, pe nume Dimitrie. Părinții săi erau oameni de neam bun și dreptcredincioși, bogați nu doar în averi, ci și în fapte de milostenie. Tatăl său era voievod al cetății, iar în taină se închina lui Hristos, pe care Îl iubea din toată inima, deși în acele vremuri se ridicase o prigoană mare asupra creștinilor din partea împăraților păgâni.

În palatul său, voievodul avea o cămară ascunsă, unde se aflau două icoane sfinte: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și alta a Preasfintei Sale Maici. Înaintea lor aprindea necontenit candele și tămâieri, rugându-se cu lacrimi împreună cu soția sa. Însă durerea lor cea mai mare era că nu aveau copii, și zi și noapte se rugau Domnului să le dăruiască un fiu. Iar Dumnezeu, Cel ce ascultă rugăciunea celor smeriți, le-a dăruit un prunc — pe fericitul Dimitrie.

Nașterea sa a fost prilej de mare bucurie pentru toată cetatea, căci voievodul a făcut ospăț și a dăruit săracilor cu inimă largă. Crescând copilul, părinții l-au adus în cămara de rugăciune și i-au arătat icoanele sfinte, zicându-i: „Aceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, iar aceasta este icoana Maicii Sale, Preasfânta Fecioară Maria. Înaintea Lor să-ți pleci genunchii și dintru toată inima să te rogi.”

Tânărul Dimitrie, luminat de harul dumnezeiesc, a primit cuvintele părinților ca o sămânță sfântă. În taină a fost botezat de un preot credincios, împreună cu câțiva prieteni de credință ai familiei. De atunci, copilul a sporit necontenit în înțelepciune și în fapte bune, fiind iubit de toți pentru blândețea, cumpătarea și curăția sa.

După ce părinții lui s-au mutat la Domnul, Dimitrie a rămas nu doar moștenitor al averilor, ci și al virtuților lor. Faima sa de tânăr înțelept și viteaz a ajuns până la urechile împăratului Maximian, care l-a chemat la curtea sa și, văzându-i priceperea, l-a numit guvernator al Tesalonicului. I-a poruncit însă, cu viclenie, să curățe cetatea de creștini și să îi prigonească fără milă.

Sfântul, primind dregătoria, s-a întors la Tesalonic, dar în loc să împlinească porunca cea păgână, a început să propovăduiască pe Hristos înaintea tuturor, întorcând mulțime de suflete la adevărata credință. Cu blândețe și cu putere în cuvânt, îi învăța pe oameni să se lepede de idolii cei neînsuflețiți și să se închine Dumnezeului Celui Viu.

Auzind acestea, împăratul s-a umplut de mânie și, întorcându-se dintr-o bătălie, a venit în Tesalonic cu dorința de a-l pedepsi. Dimitrie, cunoscând mai dinainte prin Duhul Sfânt cele ce aveau să se întâmple, și-a împărțit averea săracilor prin credinciosul său slujitor, Lupul, zicându-i: „Împarte cele trecătoare, ca să dobândim cele veșnice.” Apoi s-a pregătit prin post și rugăciune, întărindu-se cu gândul că se apropie vremea cununii muceniciei.

A fost prins și adus înaintea împăratului. Cu fața luminată și cu inimă neînfricată, a mărturisit că este creștin și că nu se va lepăda niciodată de Hristos. Pentru această mărturisire a fost aruncat într-o temniță întunecoasă, o veche baie părăsită. Acolo, Sfântul Dimitrie nu înceta a se ruga, slăvind pe Dumnezeu și zicând ca David: „Doamne, nădejdea mea din tinerețile mele, spre Tine m-am întărit din pântece.”

Într-o noapte, pe când se ruga, i s-a arătat un înger în chip strălucit, purtând în mâini o cunună din Rai, și i-a zis: „Pace ție, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te și te întărește, căci vei birui pe vrăjmașii tăi.” Și i-a pus pe cap cununa cea nevestejită a muceniciei.

În acele zile, în Tesalonic se făceau jocuri și lupte în cinstea împăratului. Un luptător puternic, numit Lie, se lăuda și ucidea mulți creștini în arenă. Un tânăr creștin, Nestor, prieten al lui Dimitrie, văzând cruzimea lui Lie, s-a dus în temniță la sfânt și i-a cerut binecuvântare să se lupte cu acel uriaș. Dimitrie l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și i-a zis: „Du-te și îl vei birui pe Lie, mărturisind pe Hristos.”

Nestor a intrat în arenă, a strigat cu glas mare: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”, și, prin puterea credinței, l-a răpus pe Lie, aruncându-l în sulițe. Împăratul, mâniat peste măsură, a poruncit ca Nestor să fie ucis, iar pe Dimitrie să-l străpungă cu sulițele în temniță, zicând: „Să moară de aceeași moarte cu cel ce a pierdut pe iubitul meu Lie.”

Așa s-a împlinit mucenicia Sfântului Dimitrie, în dimineața zilei de 26 octombrie. Pe când se ruga, ostașii au intrat și l-au împuns cu sulițele, iar sfântul, ridicându-și mâna dreaptă, a primit rănile cu bucurie, închipuind patima Domnului său Iisus Hristos. Sufletul lui s-a înălțat la cer, iar trupul a fost luat în taină de credincioși și îngropat cu cinste.

Slujitorul său, Lupul, a adunat haina sfântului și inelul lui, amândouă înmuiate în sânge, și cu acestea a făcut multe minuni — bolnavii se tămăduiau, demonii fugeau. Când a aflat împăratul, a poruncit să fie ucis și el. Astfel, Lupul a mers după stăpânul său în împărăția cerurilor.

După trecerea prigoanei, creștinii au ridicat o mică biserică deasupra mormântului sfântului, unde s-au făcut multe tămăduiri. Mai târziu, un dregător dreptcredincios, Leontie, bolnav de o boală grea, venind la mormântul sfântului, s-a vindecat îndată. Din recunoștință, a zidit o biserică mare și frumoasă, în locul celei mici. Când s-a săpat temelia, trupul Sfântului Dimitrie a fost găsit întreg și neputrezit, izvorând mir cu bună mireasmă, care tămăduia toate bolile. De atunci i s-a dat numele de Izvorâtorul de Mir, iar slava lui s-a răspândit pretutindeni.

În veacurile ce au urmat, sfântul s-a arătat de multe ori celor credincioși, apărând cetatea Tesalonicului de năvălirile barbarilor și izbăvind poporul de foamete și molime. Se spune că, în vremea unei mari asedieri, doi îngeri s-au arătat într-o noapte unui om cuvioș, cerând să-l cheme pe stăpânul cetății — Sfântul Dimitrie. Iar sfântul, ieșind din mormânt în lumină mare, a zis: „Nu voi părăsi cetatea aceasta, pentru care m-am rugat Domnului și pentru care mi-am pus sufletul.” Și, în urma rugăciunilor lui, dușmanii s-au depărtat rușinați.

Multe alte minuni s-au făcut prin puterea sa: a izbăvit pe cei robiți, a mângâiat pe cei întristați, a vindecat pe cei bolnavi și a mustrat pe cei ce făceau nedreptăți în casa sa. Chiar și după veacuri, când Tesalonicul și Larisa aveau să cadă în mâinile agarenilor, sfântul s-a arătat în vedenie alături de Sfântul Ahilie, plângând pentru păcatele oamenilor și spunând că Domnul le-a îngăduit pedeapsa pentru necredința lor.

Dar chiar și atunci, cei ce l-au chemat din inimă curată au primit ajutor și întărire, căci dragostea lui pentru cei ce se roagă cu credință nu s-a împuținat până astăzi.

Așa strălucește în istorie și în inimile credincioșilor chipul luminos al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, făcător de minuni și ocrotitor al Tesalonicului.

Prin rugăciunile lui, Domnul să ne păzească și pe noi de toate primejdiile și să ne învrednicească de bucuria celor drepți.

Amin.