Sfântul Mucenic Sebastian

Viaţa şi pătimirea Sfântului Mucenic Sebastian şi a însoţitorilor lui
(18 decembrie)

Sfântul Sebastian s-a născut în Narvona, a crescut la Mediolan și a ajuns unul dintre cei mai de încredere comandanți ai împăraților păgâni Dioclețian și Maximian. Era viteaz, înțelept, drept și bun, iubit de ostași și de toți cei din palat, dar în taină era creștin. Nu își ascundea credința din frică, ci pentru a putea ajuta mai mult pe creștinii prigoniți: pe unii îi scotea din legături, pe alții îi întărea prin cuvinte, îndemnându-i să rabde cu bărbăție chinurile și să privească spre răsplata veșnică.

Doi dintre acești mărturisitori erau frații Marchelin și Marcu, osândiți la moarte pentru Hristos. Rudele lor au încercat cu lacrimi să-i înduplece să se lepede de credință, dar Sfântul Sebastian a intervenit, arătând deșertăciunea vieții pământești și frumusețea vieții veșnice, a cerului și groaza iadului. Cuvintele lui au întărit nu doar pe mucenici, ci au mișcat și pe cei păgâni de față. Atunci s-au făcut minuni: Zoe, soția dregătorului Nicostrat, mută de șase ani, și-a recăpătat glasul prin rugăciunea lui Sebastian; mulți au crezut, iar preotul Policarp, chemat în taină, a botezat zeci de oameni, apoi, mai târziu, prin Hromatie și Tiburtie, încă și mai mulți, ajungându-se la sute și mii de noi creștini. Au fost vindecați bolnavi grei, ca Tracvilin și copiii lui Claudie, s-au sfărâmat idoli, s-au eliberat robi și s-au îndreptat vieți.

Prigoana însă s-a întețit. Creștinii nu puteau nici să cumpere mâncare, nici să ia apă fără să se închine idolilor, iar mulți dintre cei nou luminați au primit mucenicia: Zoe a fost spânzurată deasupra fumului și aruncată în Tibru, Tracvilin a fost ucis cu pietre, Nicostrat, Claudie și ceilalți au fost înecați, Tiburtie a fost tăiat cu sabia după ce a umblat nevătămat pe cărbuni aprinși, Castul a fost îngropat de viu, iar Marchelin și Marcu au fost străpunși cu sulițele. Toți au murit slăvind pe Hristos, întăriți la început de cuvântul lui Sebastian.

În cele din urmă, credința lui Sebastian a fost descoperită și el a fost adus înaintea lui Dioclețian. A mărturisit deschis că se roagă lui Hristos pentru sănătatea împăratului și pentru pacea imperiului și a mustrat închinarea la idoli. A fost legat de un stâlp și săgetat până a fost lăsat ca mort. Noaptea, Irina, soția lui Castul, l-a găsit încă viu, l-a luat în casa sa și, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a vindecat. În loc să fugă, Sebastian s-a înfățișat din nou împăraților, mustrând prigoana împotriva creștinilor și arătând că ei sunt cei ce se roagă pentru Roma. Dioclețian, înfuriat, a poruncit să fie bătut cu bețe până la moarte în hipodrom. Trupul lui a fost aruncat noaptea într-o groapă cu noroi, dar sfântul s-a arătat în vis Luchiniei, o creștină, care i-a scos trupul și l-a îngropat cu cinste în catacombe, aproape de mormintele apostolilor, unde a rămas ca mare mijlocitor și făcător de minuni pentru cei ce îl cheamă cu credință. Amin!