Sfantul Teodosie de la Cernigov si Sfanta Mucenita Agata

Sfântul Teodosie de la Cernigov (†1696)

(5 februarie) 

A fost un arhiereu ortodox ucrainean, cunoscut pentru viața sa sfântă, smerenia și devotamentul față de Biserică. A fost episcop al Cernigovului în secolul al XVII-lea și este considerat un mare apărător al Ortodoxiei într-o perioadă marcată de influențe catolice și uniate în Ucraina.

S-a născut în Ucraina și a devenit călugăr de tânăr, dedicându-se rugăciunii și studiului teologiei. A fost numit episcop al Cernigovului, unde s-a remarcat prin predicile sale puternice și prin grija față de credincioși. A apărat credința ortodoxă în fața presiunilor uniților și a polonezilor catolici, păstrând unitatea duhovnicească a eparhiei sale.

  În timpul vieții sale și după moarte, Sfântul Teodosie a fost cunoscut pentru minunile sale, vindecând bolnavi și ajutând pe cei aflați în suferință.

 A fost canonizat în 1896 de Biserica Ortodoxă Rusă, la 200 de ani după moartea sa. Moștele sale au fost descoperite neputrezite și se află în Lavra Peșterilor din Kiev, unde continuă să fie un izvor de har pentru credincioși.

Prăznuirea sa are loc pe 5 februarie. Sfântul Teodosie de la Cernigov este cinstit pentru înțelepciunea, smerenia și darul său de a aduce mângâiere celor aflați în nevoie. Rugăciunile către el sunt considerate de mare ajutor, mai ales pentru cei bolnavi și pentru cei care caută luminare duhovnicească.

Pătimirea Sfintei Muceniţe Agata
(5 februarie)

Pe vremea împăratului Deciu, când Chintian a fost numit guvernator al Siciliei, s-a dat un decret păgân prin care se ordona uciderea tuturor creștinilor. În acea perioadă, în cetatea Panorm trăia o tânără deosebit de frumoasă, pe nume Agata, provenită dintr-o familie nobilă și bogată. Când părinții săi au auzit de această poruncă nedreaptă, sfânta s-a aprins de râvnă pentru Hristos, căruia i s-a dedicat prin curăția ei. Renunțând la moștenire, la statutul său nobiliar și la bogățiile pământești, ea s-a pregătit sufletește pentru suferințele pe care urma să le îndure pentru credința sa.

Auzind despre frumusețea, originea nobilă și averea Agatei, Chintian a fost cuprins de dorință și a plănuit să o aducă sub influența sa. Aflând că este creștină, a trimis soldați la Panorm pentru a o aduce la judecată. Aceștia au încercat să o convingă să meargă de bunăvoie, promițându-i că va fi tratată cu cinste dacă se va închina zeilor lor. Sfânta, înainte de a-i urma, s-a retras în camera sa și s-a rugat Domnului, cerându-i ajutorul ca să rămână curată și neîntinată.

Însoțită de câțiva creștini, Agata a plecat spre Catana. Pe drum, gândea cu tărie că merge la o bătălie sfântă, iar sufletul ei era plin de credință. Când a ajuns în cetate, a fost încredințată unei femei bogate, Afrodisia, și fiicelor acesteia, care aveau misiunea de a o convinge să renunțe la credință și să se supună voievodului. Încercările lor de a o ademeni cu bogății, ospățuri și distracții lumești au fost zadarnice, căci Agata și-a mărturisit credința neclintită: „Mintea și sufletul meu sunt întemeiate pe piatra credinței, iar bucuriile voastre lumești nu mă pot clinti”.

Văzând hotărârea sfintei, Afrodisia l-a informat pe Chintian că este imposibil să o convingă. Mâniat, guvernatorul a chemat-o la judecată și a încercat să o determine să se lepede de credință, dar Agata a răspuns cu tărie: „Robia adevărată este a celor ce se închină idolilor, iar libertatea noastră este slujirea lui Hristos”. Furia lui Chintian a crescut, iar acesta a poruncit să fie torturată. După chinuri cumplite, a fost aruncată în temniță, unde, în miez de noapte, i s-a arătat Sfântul Apostol Petru, vindecându-i rănile.

Întărită de credință, Sfânta Agata a îndurat cu demnitate toate suferințele, refuzând să se lepede de Dumnezeu. În cele din urmă, a fost condamnată la moarte, dar sufletul ei a rămas nepătat, iar martiriul său a devenit un simbol al curajului și al credinței neclintite în Hristos.

La un an după moartea Sfintei Agata, muntele Etna, aflat în apropierea cetății Catana, a erupt, revărsând un torent de foc care înainta ca un râu, scoțând sunete înspăimântătoare. Lava mistuia și topea pietrele ca ceara, aruncându-le de la mare înălțime, iar locuitorii Catanei erau cuprinși de spaimă, temându-se pentru soarta cetății lor. Disperați, atât creștinii, cât și necredincioșii, au alergat la biserica Sfintei Mucenițe Agata și, luând haina ei, au ieșit în fața focului năprasnic, folosind-o ca scut împotriva văpăii nimicitoare. Atunci, ca și cum s-ar fi rușinat de această relicvă sfântă, focul s-a retras și s-a stins. Uimiți de această minune, locuitorii cetății au adus slavă lui Dumnezeu și au cinstit-o pe Sfânta Agata. Această minune s-a petrecut în ziua de 5 februarie, ziua în care sfânta și-a dat viața pentru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slavă în veci. Amin.