Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil

Soborul Sfîntului Arhanghel Gavriil
(26 martie)

   A doua zi după slăvita prăznuire a Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Biserica a rânduit din vechime, după tipicul Sfintei Cetăți a Ierusalimului și după așezămintele marelui locaș al Sfântului Sava, să se prăznuiască Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil. În această zi, credincioșii aduc cântări și laude celui ce a fost bunul vestitor al bucuriei și slujitor al tainei mântuirii noastre, pentru că el este cel ce a adus Fecioarei Maria vestea cea mare și mai presus de fire: întruparea Cuvântului lui Dumnezeu în pântecele ei preacurat.

Așa cum oamenii cinstesc pe un sol împărătesc care aduce veste de bine din partea unui stăpân pământesc, cu atât mai mult se cuvine să cinstim pe solul ceresc trimis de Împăratul Slavei, care a adus neamului omenesc vestea mântuirii veșnice. Pe Gavriil, voievodul îngerilor și vestitorul milei dumnezeiești, îl sărbătorim cu evlavie, ca pe cel ce a slujit lucrarea cea mai înaltă și mai sfântă a lui Dumnezeu.

Sfântul Arhanghel însuși și-a arătat vrednicia atunci când, vorbind cu Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a spus: „Eu sunt Gavriil, care stau înaintea lui Dumnezeu.” Aceasta înseamnă că se află mai aproape de scaunul dumnezeiesc decât alți îngeri, asemenea curtenilor cei mai de seamă ai împăratului pământesc, care se bucură de cinste mai mare pentru apropierea lor de stăpânul lor. Tot astfel, în împărăția cerească, cei care stau mai aproape de Dumnezeu sunt pătrunși mai deplin de lumina tainelor Sale și se bucură de o slavă mai strălucită.

Sfânta Scriptură arată că între oștirile cerești există o rânduială sfântă, iar cei mai de aproape de tronul dumnezeiesc sunt arhanghelii, căpeteniile cetei îngerești. În Cartea lui Tobie se spune că sunt șapte arhangheli care stau înaintea lui Dumnezeu; iar în Apocalipsă, Sfântul Ioan Evanghelistul pomenește de cele șapte duhuri ce stau înaintea scaunului ceresc. Dintre acești șapte arhangheli, Gavriil este al doilea după Mihail, iar numele lor, potrivit tradiției, sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selatiil, Gudiil și Varahil.

Fiecare dintre aceștia are o slujire aparte:

– Mihail este biruitorul și apărătorul împotriva vrăjmașilor;

– Gavriil este vestitorul tainelor dumnezeiești;

– Rafail tămăduiește neputințele omenești;

– Uriil luminează pe cei aflați în întunericul neștiinței;

– Selatiil este rugătorul neîncetat pentru lume;

– Gudiil slăvește pe Dumnezeu și întărește pe cei care lucrează spre slava Sa;

– Varahil aduce binecuvântările dumnezeiești și face mijlocire pentru facerea de bine.

Prin urmare, nu Mihail a fost trimis la Fecioara Maria, căci slujba lui este lupta și biruința asupra duhurilor rele, ci Gavriil, a cărui lucrare este vestirea tainelor. El este acela care a descoperit prorocului Daniil vremea venirii lui Mesia, care i-a adus lui Zaharia vestea nașterii Înaintemergătorului și care, după tradiție, l-a luminat pe Moise în pustie să scrie cartea Facerii. Tot el, spune Sfânta Tradiție, le-a vestit drepților Ioachim și Ana zămislirea Fecioarei Maria și a fost îngerul păzitor al acesteia, aducându-i hrană în Sfânta Sfintelor. În sfârșit, același Gavriil a fost trimis să aducă vestea cea mai mare din toate: întruparea Fiului lui Dumnezeu în Nazaretul Galileei.

Și nu întâmplător a fost trimis tocmai el, căci numele său, „Gavriil”, se tâlcuiește „puterea lui Dumnezeu” sau „bărbatul lui Dumnezeu”. Astfel, și prin numele său vestea taina cea mare, că Dumnezeu Atotputernicul Se face om desăvârșit în pântecele Fecioarei. Pruncul zămislit acolo nu era lipsit de înțelegere, ci plin de puterea dumnezeiască, așa cum spune proorocul Isaia: „Mai înainte ca Pruncul să știe să cheme pe tatăl și pe mama Sa, va lua puterea Damascului și prada Samariei.”

Sfântul Proclu al Constantinopolului arăta că însuși numele îngerului vestește taina pe care el a adus-o: „Gavriil înseamnă bărbat puternic, bărbat Dumnezeu.” Iar proorocul Ieremia grăia din vechime: „Domnul va face lucru nou pe pământ: femeia va naște bărbat.”

Astfel, Sfântul Arhanghel Gavriil este vrednic de mare cinste, atât pentru numele și slujirea sa, cât mai ales pentru taina cea mai presus de fire pe care a slujit-o — întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. El s-a făcut mai strălucit între toți îngerii, fiind părtaș al tainei celei ascunse din veacuri, pe care nici îngerii nu o cunoșteau. După învățătura Sfinților Părinți, mai ales a Sfântului Dionisie Areopagitul, cei șapte îngeri mai-mari, între care se numără și Gavriil, stau neîncetat înaintea lui Dumnezeu, fiind nedepărtați de scaunul Slavei.

Deși arhanghelii sunt aproape de Dumnezeu, totuși, la împlinirea celor mai mari taine, aceștia sunt trimiși de Domnul, pentru că, după cum spune Apostolul Pavel, „toți sunt duhuri slujitoare, trimise spre slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea.” Iar ce taină mai mare poate fi decât aceea a întrupării Fiului lui Dumnezeu? De aceea s-a trimis Gavriil, cel mai de aproape de tronul ceresc, pentru a vesti această lucrare preamărită.

Unii teologi au socotit că Sfântul Gavriil ar fi din rânduiala arhanghelilor, adică din ierarhia a treia, mijlocitoare între îngeri și începătorii. Însă învățătura mai adâncă arată că el se află între Serafimi, cea dintâi și mai înaltă ceată a îngerilor, căci numai Serafimii se apropie de scaunul dumnezeiesc și stau înaintea Feței Sale, arzând de dragostea cea nematerialnică.

Aceasta se întărește și de Sfântul Andrei Criteanul, care scria: „Unul dintre cei dintâi îngeri a fost trimis să împlinească vestirea tainelor.” Iar dacă este dintre cei dintâi, este neîndoielnic din ceata Serafimilor, cei mai apropiați de Dumnezeu. La fel spune și Sfântul Grigorie cel Mare: „La buna vestire se cădea să vină cel mai mare înger, ca să vestească pe Cel mai mare dintre toți; precum la Eva a venit îngerul întunericului, tot astfel la Maria trebuia să vină voievodul luminii.”

Prin urmare, Sfântul Arhanghel Gavriil este voievodul mai mare între îngeri, serafim al dragostei dumnezeiești, unul din cei șapte stătători înaintea Tronului lui Dumnezeu. El este cel care a adus lumii bucuria cea mare a mântuirii, binevestind întruparea Domnului nostru Iisus Hristos.

De aceea, Biserica îl cinstește cu evlavie și dragoste, săvârșind soborul lui cu cântări și rugăciuni. Să-i mulțumim că a fost mijlocitorul bucuriei noastre, să-l rugăm să ne apere de toată primejdia și să ceară pentru noi iertare de păcate de la Dumnezeu, Cel pe Care L-a binevestit Fecioarei. Amin.