Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș

Sfânta fecioară Filoteea

(7 decembrie)

Fecioria și milostenia sunt puse la început ca două virtuți care, unite, fac sufletul asemenea fecioarelor înțelepte din Evanghelie: umplu „vasele” sufletului cu untdelemn, aprind candela și deschid ușa cămării de nuntă a lui Hristos. Fecioria fără milostenie rămâne însă sterpă și neînțeleaptă. Acest cuvânt l-a auzit și l-a trăit Sfânta Filoteia, care și-a unit curăția cu dragostea față de cei săraci.

Sfânta Filoteia s-a născut în Târnovo, din părinți creștini, simpli plugari, de neam bulgar. Mama ei, femeie credincioasă, a învățat-o din fragedă copilărie fecioria, milostenia, dragostea de rugăciune și de biserică, iar apoi s-a mutat la Domnul, lăsând în inima fiicei „sămânța faptelor bune”. Rămasă orfană de mamă și având o mamă vitregă aspră, Filoteia nu s-a dat la jocuri, podoabe, plăceri sau desfătări, ci a ales postul, rugăciunea, mersul la biserică și ajutorarea săracilor, ascultând cu luare-aminte Sfânta Scriptură. Cuvântul „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” a aprins-o cu totul pentru milostenie, încât n-a vrut să lase niciun sărac nemângâiat.

Din dragoste pentru cei lipsiți, împărțea săracilor hainele ei bune și bucatele pe care le ducea tatălui la câmp. Pentru aceasta era batjocorită, pârâtă și bătută atât de mama vitregă, cât și de tatăl ei, om aspru și întunecat la minte, care nu înțelegea că fiica lui se face mireasă a lui Hristos. Într-o zi, pândind-o cum împarte din mâncare săracilor, tatăl, orbit de mânie, a aruncat cu barda după ea și a rănit-o la picior; Filoteia și-a dat îndată sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei, deși trăia în vreme de „pace” și nu sub prigoană păgână.

Trupul ei a strălucit de lumină cerească și nu putea fi mișcat din loc, semn că Dumnezeu o proslăvește. Arhiereii și poporul s-au rugat, întrebând în ce loc dorește sfânta să fie dusă. Când au fost pomenite diferite cetăți și mănăstiri nu s-a clintit, dar când au spus numele bisericii domnești din Curtea de Argeș, trupul s-a făcut ușor. Atunci au înțeles voia lui Dumnezeu și a sfintei: să fie dăruită Țării Românești. Domnul Radu Voievod a primit cu bucurie vestea, a ieșit cu ierarhi, boieri și popor în întâmpinarea sfintelor moaște și le-a așezat cu mare cinste în biserica domnească de la Curtea de Argeș, unde au rămas nestrămutate până azi.

De atunci, Sfânta Filoteia se arată grabnică ajutătoare tuturor celor ce aleargă cu credință la ea: dă tămăduiri de boli, alungă duhurile necurate, aduce mângâiere și izbăvire în necazuri. Viața ei este chip de feciorie curată, de milostenie fără rezerve, de răbdare a ocărilor și bătăilor, până la jertfa vieții pentru dragostea lui Hristos. Sufletul ei se veselește acum în împărăția lui Dumnezeu, iar trupul ei nestricat izvorăște har și tămăduiri, ca o mulțumire vie adusă lui Hristos și ca un sprijin necontenit pentru poporul care o cinstește și o cheamă în rugăciune.