Sfantul Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului model Athos

Viaţa celui între sfinţi Părintelui nostru Ambrozie, Episcopul Mediolanului
(7 decembrie)

Sfântul Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului (cunoscut și ca Sfântul Ambrozie de Milano), este una dintre figurile centrale ale Bisericii creștine din Apus și un important teolog și păstor al creștinismului din secolul al IV-lea. Născut în jurul anului 340 în Trier (astăzi în Germania), Ambrozie provenea dintr-o familie nobilă și avea o educație aleasă, fiind pregătit pentru o carieră de magistrat și administrator în Imperiul Roman.

Ambrozie a fost format în studiile clasice și dreptul roman, iar cariera sa a început în administrația imperială, fiind numit guvernator al provinciei Liguria-Emilia, cu reședința la Milano. În acea perioadă, Milano era o metropolă importantă și, de multe ori, sediul guvernului imperial. În anul 374, când Episcopul de Milano a murit, comunitatea creștină a fost divizată între arieni și ortodocși (catolici), iar populația se temea de conflicte. Ca urmare a prezenței și influenței sale asupra mulțimii, Ambrozie a fost ales episcop în mod neașteptat, chiar dacă el încă nu era botezat.

Deși inițial a ezitat, considerând că nu este demn de o astfel de responsabilitate, în cele din urmă a acceptat această chemare. În câteva zile, a fost botezat, iar apoi hirotonit și consacrat episcop.

Ambrozie a fost un episcop ferm, activ și un apărător al credinței ortodoxe împotriva arianismului, o erezie care contesta divinitatea deplină a lui Hristos și care era răspândită în acea perioadă. De-a lungul episcopatului său, a promovat unitatea Bisericii și a desfășurat o activitate teologică intensă, scriind lucrări importante pentru doctrina creștină, cum ar fi tratatele „Despre Datorii” (De Officiis Ministrorum), „Despre Duhul Sfânt” și „Despre Sfânta Treime”.

Ambrozie a fost, de asemenea, un susținător al cântării liturgice și al compunerii de imnuri, care să fie cântate de credincioși în cadrul slujbelor, contribuind astfel la formarea tradiției liturgice apusene. Unele dintre imnurile atribuite lui sunt cântate încă în Biserică, iar stilul liturgic din Milano, cunoscut ca „Ritul ambrozian”, este în uz până în prezent.

Ambrozie este cunoscut și pentru fermitatea sa în fața puterii imperiale. În anul 390, după masacrul din Tesalonic (în care împăratul Teodosie I a ordonat uciderea a mii de oameni în represalii pentru o revoltă), Ambrozie i-a cerut împăratului să se pocăiască public pentru păcatul său, ca să fie reprimit în Biserică. Teodosie a acceptat, recunoscându-și greșeala și acceptând autoritatea morală a episcopului. Acest episod este considerat unul dintre primele momente în care Biserica și-a afirmat independența și autoritatea morală în fața puterii statale.

Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe 4 aprilie 397 și este cinstit în întreaga lume creștină, fiind considerat unul dintre cei patru mari Doctori ai Bisericii Apusene, alături de Sfântul Augustin, Sfântul Ieronim și Sfântul Grigorie cel Mare. În Biserica Ortodoxă, prăznuirea sa se face la data de 7 decembrie.

Moștenirea sa teologică și pastorală a avut un impact profund asupra Bisericii. El a fost unul dintre cei care l-au influențat pe Sfântul Augustin, un alt mare părinte al Bisericii, pe care l-a botezat și care va deveni unul dintre cei mai importanți teologi ai creștinismului. Ambrozie a promovat valorile morale creștine și a subliniat rolul episcopului de apărător al dreptei credințe și de model de conduită.

Sfintele moaște ale Sfântului Ambrozie sunt păstrate în Bazilica Sfântului Ambrozie din Milano, care a devenit un loc de pelerinaj important pentru creștini.