Sfântul Ierarh Modest, Patriarhul Ierusalimului

Sfântul Ierarh Modest, Patriarhul Ierusalimului
(18 decembrie)

Sfântul Modest, patriarhul Ierusalimului, a venit pe lume în cetatea Sebastia, din părinți binecredincioși și temători de Dumnezeu. Tatăl său, Eusebiu, și mama sa, Teodula, au dus multă vreme povara sterilității, căci nu aveau copii, lucru care le aducea adâncă durere sufletească. Timp de patruzeci de ani au stăruit în rugăciune, cerând cu lacrimi ajutorul lui Dumnezeu, iar Domnul, văzând credința și răbdarea lor, le-a dăruit în cele din urmă un fiu, pe cel ce avea să devină marele păstor și mărturisitor Modest.

La scurt timp după nașterea copilului, prigoana împotriva creștinilor s-a abătut și asupra familiei lor. Tatăl Sfântului Modest a fost pârât înaintea împăratului Maximian ca fiind creștin. Pentru mărturisirea credinței sale, Eusebiu a fost legat și aruncat în temniță. Aflând acestea, Teodula nu s-a temut de amenințări și, luându-și pruncul de numai cinci luni în brațe, s-a dus și ea la închisoare, dorind să fie alături de soțul ei în ceasul încercării. Acolo, cei doi soți s-au rugat cu stăruință Domnului, iar rugăciunea lor s-a prefăcut în jertfă: și-au dat sufletele în pace în mâinile îngerilor, primind cununa muceniciei de bunăvoie. Când paznicii au intrat în temniță, i-au găsit pe cei doi morți, iar între ei, în chip minunat, copilul viu și nevătămat.

Pruncul a fost luat și dus înaintea împăratului Maximian. Acesta, văzând că pruncul era frumos la chip și plăcut la înfățișare, a poruncit să fie dat unui senator, spre a fi crescut cu grijă și educat în spirit păgân, pentru ca, ajungând mare, să slujească zeului Zeus. Pe măsură ce creștea, fericitul Modest a aflat adevărul despre părinții săi, cine au fost și cum și-au sfârșit viața, mărturisindu-L pe Hristos. Această descoperire i-a aprins inima de dor după credința creștină și i-a adus, totodată, o mare durere sufletească, căci era nevoit să trăiască în mijlocul păgânilor.

La vârsta de treisprezece ani, prin rânduiala lui Dumnezeu, a întâlnit un dascăl creștin, care l-a învățat dreapta credință și tainele mântuirii. Sfântul s-a lipit cu tot sufletul de Hristos, dorind să se lepede de viața păgânească și să primească Sfântul Botez. Curând însă, împăratul Maximian a poruncit ca toți locuitorii imperiului să aducă jertfe idolilor. Atunci, fericitul Modest, cuprins de frică și de râvnă pentru credință, s-a dus la mormântul părinților săi și, cu lacrimi fierbinți, le-a cerut ajutorul, rugându-se să fie izbăvit din mâinile păgânilor și să fie învrednicit de dumnezeiescul Botez.

Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui. Un argintar din Atena l-a întâlnit și, mișcat de pronia dumnezeiască, l-a luat cu sine. Pe drum, Sfântul Modest a săvârșit mai multe minuni, arătând că harul lui Dumnezeu era cu el. Ajunși la Atena, argintarul l-a dus la arhiereul locului, pentru a fi catehizat și botezat. În clipa săvârșirii Botezului, s-a petrecut o minune mare: argintarul a văzut cum un stâlp de foc s-a coborât din cer și s-a oprit deasupra capului celui ce se boteza, semn vădit al pogorârii Duhului Sfânt. După Botez, Sfântul Modest a vindecat, numai prin rugăciune și atingerea mâinii, pe fratele argintarului, care suferea de o boală aducătoare de moarte, și a izgonit și un duh necurat dintr-un om chinuit de demon.

După trecerea la cele veșnice a argintarului și a soției sale, Sfântul Modest a fost trecut în testament ca moștenitor, alături de fiii acestora. El însă, disprețuind bunurile pământești, le-a dăruit partea sa de moștenire fiilor argintarului și a ales viața de liniște și nevoință, retrăgându-se în locuri pustii. Văzând însă cinstea de care se bucura înaintea oamenilor, fiii argintarului au fost cuprinși de invidie. Prefăcându-se binevoitori, l-au convins să plece împreună cu ei pentru negoț, iar ajunși în Egipt, l-au vândut ca rob unui necredincios. Timp de șapte ani, Sfântul Modest a îndurat multe suferințe și umilințe, dar nu a încetat să se roage lui Dumnezeu.

Prin rugăciunea sa stăruitoare, a reușit să-l scoată pe stăpânul său din rătăcirea păgânească, aducându-l la credința creștină și la Sfântul Botez, iar mai apoi l-a vindecat și de o boală grea. După moartea stăpânului său, Sfântul Modest a plecat să se închine la Mormântul cel de viață făcător al Domnului, iar apoi s-a retras la Muntele Sinai, unde, slujind lui Dumnezeu cu asprime și curăție, a săvârșit multe minuni.

La moartea arhiereului Ierusalimului, prin descoperire dumnezeiască, fericitul Modest a fost ales și hirotonit arhiereu al Ierusalimului, în al cincizeci și nouălea an al vieții sale. Ca păstor al cetății sfinte, a strălucit prin fapte bune și minuni, povățuind poporul cu blândețe și înțelepciune. În acea vreme, fiii argintarului, care îl vânduseră odinioară în Egipt, au venit la Ierusalim pentru negoț, fără să știe că arhiereul cetății este chiar cel pe care îl trădaseră. Sfântul Modest nu numai că nu s-a răzbunat pentru răul suferit, ci i-a primit cu dragoste, i-a găzduit cu bunăvoință și le-a făcut mult bine, arătând desăvârșirea iubirii creștine.

Astfel, acest mare părinte al Bisericii a viețuit întru sfințenie ca arhiereu vreme de treizeci și opt de ani, iar în total a ajuns la vârsta de nouăzeci și șapte de ani. După o viață plină de nevoințe, minuni și dragoste față de oameni, Sfântul Modest s-a mutat în pace la veșnicele locașuri, lăsând Bisericii pildă de răbdare, iertare și credință neclintită în Hristos. Amin!