Sfântul Ierarh Fotie, patriarhul Constantinopolului

Sfântul Ierarh Fotie, patriarhul Constantinopolului

(6 februarie)

Sfântul Fotie cel Mare a trăit în timpul împăraților Mihail (842-867), Vasile I Macedoneanul (867-886) și Leon al VI-lea cel Înțelept (886-912). S-a născut în Constantinopol în anul 810 (sau, conform altor surse, 820), într-o familie evlavioasă, cunoscută pentru apărarea sfintelor icoane.

Tatăl său, Sfântul Serghie (prăznuit pe 13 mai), era fratele împărătesei Teodora și al patriarhului Tarasie, iar mama sa, Irina, a împărtășit aceeași credință puternică. Din cauza opoziției lor față de iconoclasm, familia a fost persecutată de împăratul Teofil (829-842), pierzându-și averea și fiind exilată. Tatăl Sfântului Fotie a murit în pribegie ca un mărturisitor al credinței.

Sfântul Fotie și-a început viața ca învățăcel, dedicându-se studiului în biblioteci, devenind ulterior profesor de filozofie la Universitatea din Magnavra – prima universitate medievală europeană. A ocupat funcții importante în stat, iar în cele din urmă a fost ales Patriarh al Constantinopolului. În ciuda dificultăților, inclusiv a exilurilor, a rămas un apărător neclintit al Ortodoxiei, al Tradiției Apostolice și al Învățăturii Patristice.

De-a lungul vieții, a combătut ereziile maniheiștilor, iconoclaștilor și altor învățături greșite, readucând numeroși rătăciți în sânul Bisericii. În 858, după ce patriarhul Ignatie a fost înlăturat din funcție, Sfântul Fotie a fost ales patriarh datorită virtuților și cunoștințelor sale. Întronizarea sa a avut loc de Crăciun, fiind precedată de tunderea în monahism și hirotonirea sa ca preot.

Imediat după instalare, a trimis scrisori sinodale către papa și patriarhii din Răsărit, anunțând restabilirea păcii în Biserica din Constantinopol. Însă susținătorii lui Ignatie s-au opus, cerând papei să-l reinstaleze. Sfântul Fotie a convocat un sinod care a confirmat că Ignatie, renunțând la tronul patriarhal, nu mai avea drept asupra acestuia.

În 861, la Constantinopol s-a întrunit un Sinod Ecumenic, la care au participat și reprezentanții papei Nicolae. Acest sinod l-a recunoscut pe Fotie ca patriarh legitim. Însă papa Nicolae, nemulțumit de hotărârea propriilor delegați, a respins decizia și a încercat să-l caterisească pe Fotie, deși nu avea autoritatea de a face acest lucru.

În 867, Sfântul Fotie a organizat un nou sinod, condamnând abuzurile papei și respingând adaosul Filioque din Crezul ortodox, considerându-l o abatere gravă de la hotărârile Sinoadelor Ecumenice. Această luare de poziție a devenit un reper esențial în relațiile dintre Biserica Răsăriteană și cea Apuseană.

În același an, împăratul Mihail al III-lea a fost asasinat de Vasile I Macedoneanul, ceea ce a generat o criză în Biserica Răsăriteană. Sfântul Fotie l-a mustrat public pe noul împărat pentru fapta sa, motiv pentru care a fost înlăturat din scaunul patriarhal și înlocuit cu Ignatie. În 869, la un sinod organizat la Constantinopol sub influența papei Adrian al II-lea, Sfântul Fotie a fost condamnat și excomunicat.

Adus în fața sinodului, a păstrat tăcerea, răspunzând doar: „Nici Iisus nu a scăpat de condamnare”. A fost caterisit și exilat la Bosfor, unde a îndurat mari lipsuri.

Anii au trecut, iar împăratul Vasile I, dorind să îndrepte nedreptatea comisă, l-a rechemat pe Fotie și a facilitat reconcilierea acestuia cu Ignatie. După moartea lui Ignatie, în 878, Sfântul Fotie a fost repus în scaunul patriarhal, unde a slujit până în 886, când a fost din nou forțat să se retragă, odată cu venirea la putere a lui Leon al VI-lea cel Înțelept.

Sfântul Fotie s-a stins din viață în 891, în exil, la Mănăstirea Armenilor, lăsând moștenire o operă teologică vastă și o viață de luptă pentru Ortodoxie. O părticică din moaștele sale se află la Mănăstirea Dionisiou din Muntele Athos.

Datorită contribuției sale la apărarea credinței, Biserica l-a recunoscut ca un mare apărător al Ortodoxiei și un teolog de referință al secolului al IX-lea.