21 Ianuarie
Cuviosul Maxim cel mare cu numele şi cu viaţa, l-a odrăslit cetatea cea mare a Constantinopolului. A beneficiat de o educație aleasă, excelând în filosofie, teologie și științele vremii. A început cariera ca demnitar la curtea imperială bizantină, fiind consilier al împăratului Heraclie, însă, dezamăgit de intrigile politice și de corupția de la curte, a ales să părăsească viața lumească.
Dimensiune: A4 - 24 x 33 cm
Tehnică icoană: litografie cartonată
Structură icoană: Cu ramă şi geam plexiglas transparent
Durata de livrare: 1-2 zile lucratoare
Viaţa Cuviosului Părintelui nostru
Maxim Mărturisitorul şi Mucenicul
(21 ianuarie)
Sfântul Maxim Mărturisitorul, prăznuit pe 21 ianuarie, este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Ortodoxe și un apărător neobosit al adevărului dogmatic. El a trăit în secolul al VII-lea și a fost o figură centrală în apărarea credinței ortodoxe împotriva ereziei monotelite. Aceasta susținea că Hristos ar avea o singură voință, deși ortodoxia mărturisește că Domnul nostru Iisus Hristos are două voințe (divină și umană), corespunzătoare celor două firi ale Sale. Viața Sfântului Maxim este un exemplu de curaj, sfințenie și sacrificiu în apărarea adevărului.
Sfântul Maxim s-a născut în jurul anului 580, într-o familie nobilă din Constantinopol. A beneficiat de o educație aleasă, excelând în filosofie, teologie și științele vremii. A început cariera ca demnitar la curtea imperială bizantină, fiind consilier al împăratului Heraclie, însă, dezamăgit de intrigile politice și de corupția de la curte, a ales să părăsească viața lumească. A intrat într-o mănăstire, dedicându-se vieții monahale și studiului teologic.
În timpul vieții sale, Biserica s-a confruntat cu erezia monotelită, susținută de împărați și o parte a ierarhiei. Monotelismul era o încercare de compromis între ortodocși și monofiziți, dar nega integritatea umanității lui Hristos, punând astfel în pericol adevărul mântuirii.
Sfântul Maxim a devenit cel mai fervent apărător al credinței ortodoxe, argumentând că, dacă Hristos nu ar avea două voințe, mântuirea omenirii ar fi imposibilă. Această poziție a fost exprimată clar în scrierile și în învățăturile sale, care au influențat profund teologia creștină.
Pentru poziția sa fermă, Maxim a fost persecutat de autorități. A fost arestat și adus în fața mai multor sinoade care susțineau erezia monotelită. Deși supus unor presiuni enorme, inclusiv torturi, Sfântul Maxim a refuzat să-și trădeze credința.
În anul 662, a fost condamnat la exil și supus unor pedepse groaznice: i-au fost tăiate limba și mâna dreaptă, pentru a nu mai putea propovădui sau scrie. Chiar și în aceste condiții, el a continuat să mărturisească adevărul prin viața și rugăciunile sale. Sfântul Maxim a trecut la Domnul în exil, în același an, fiind considerat un martir pentru credință.
Scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul sunt extrem de profunde și variate, acoperind teme de teologie dogmatică, mistică, etică și spiritualitate. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără:
Ambigua, o colecție de comentarii la texte scripturistice și patristice, care explică misterele teologiei creștine.
Răspunsuri către Talasie, o lucrare care abordează întrebări complexe despre Scriptură și credință.
Mistagogia, un tratat despre Liturghie și semnificația spirituală a cultului ortodox.
Sfântul Maxim este recunoscut ca un părinte al Bisericii și unul dintre cei mai importanți teologi bizantini. În secolul al IX-lea, la Sinodul VII Ecumenic, Biserica a confirmat pe deplin pozițiile sale teologice.
Sfântul Maxim Mărturisitorul este un model de fermitate, credință și dragoste pentru adevărul dumnezeiesc. Viața sa rămâne o inspirație pentru toți creștinii care doresc să urmeze calea lui Hristos, indiferent de obstacolele și încercările întâmpinate.
Tematica: Icoana Sfinti
Luna: 01 Ianuarie
Ziua din luna: 21