Sfântul Cuvios Sava, arhiepiscopul Serbiei și ctitorul mănăstirii Hilandar

Sfântul Cuvios Sava, arhiepiscopul Serbiei și ctitorul mănăstirii Hilandar

Sfântul Sava al Serbiei (1174–1236) este unul dintre cei mai iubiți sfinți ortodocși sârbi, având un rol esențial în dezvoltarea culturală, religioasă și națională a poporului sârb. El este cunoscut ca primul Arhiepiscop al Serbiei și ctitor al Mănăstirii Hilandar de pe Muntele Athos, alături de tatăl său, Sfântul Ștefan Nemania (care a devenit călugărul Simeon). Iată câteva detalii esențiale despre viața și contribuțiile sale:

Sava s-a născut în 1174 sub numele de Rastko Nemania, fiind fiul cel mai tânăr al marelui conducător sârb, Ștefan Nemania. La vârsta de 17 ani, Rastko a ales să părăsească viața lumească și să devină monah pe Muntele Athos, luând numele de Sava. Pe Muntele Athos, Sava a dobândit o profundă cunoaștere spirituală și teologică, devenind un exemplu de ascetism și evlavie.

În anul 1198, Sava și tatăl său, care devenise călugărul Simeon, au restaurat Mănăstirea Hilandar, transformând-o într-un centru spiritual pentru monahii sârbi. Hilandar a devenit una dintre cele mai importante mănăstiri de pe Muntele Athos și un simbol al ortodoxiei sârbe.

Mănăstirea a fost dotată cu importante manuscrise, icoane și obiecte de cult, contribuind la păstrarea și dezvoltarea tradiției ortodoxe și culturale sârbe.

În 1219, Sfântul Sava a fost hirotonit ca primul Arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe, obținând autocefalia (independența) bisericii sârbe de la Patriarhia de Constantinopol. Aceasta a fost o realizare de mare importanță, deoarece a consolidat unitatea religioasă și națională a Serbiei.

Sub conducerea sa, au fost stabilite eparhii și școli teologice, iar legislația religioasă și civilă a fost organizată.

Sfântul Sava a fost un mare promotor al educației și al artei bisericești, contribuind la traducerea și scrierea de texte religioase și juridice.  Este considerat protectorul și părintele spiritual al poporului sârb. Prăznuirea sa are loc în fiecare an pe 27 ianuarie (14 ianuarie pe stil vechi). Prin eforturile sale, a întărit identitatea religioasă și culturală a Serbiei, devenind un simbol de referință în istoria sârbilor.