Sfantul Cuvios Hristodul din Patmos

16 martie

Sfantul Hristodul (1020-1093), care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana şi a primit la botez numele de Ioan. Încă din fragedă pruncie, primi în inima sa seminţele evlaviei şi ale iubirii de cele sfinte, ce aveau să rodească mai târziu îmbelşugat. A luat schima monahală de tânăr, primind numele de Hristodul („robul lui Hristos” în greceşte).

A dus mai întâi viaţă călugărească în mai multe locuri, pentru ca mai apoi să primească acordul şi ajutorul material al împăratului Alexie I Comneanul (care a domnit în 1081-1118) şi aşa a zidit în insula Patmos o biserică şi o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul, aproape de locul unde se află şi peştera în care a petrecut Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan şi a scris Apocalipsa.

Zidurile mănăstirii s-au păstrat până astăzi aşa precum au fost ridicate în veacul al XI-lea. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a şi murit, către sfârşitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie.

Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaştele sale întregi şi le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi şi sunt izvor de multe vindecări şi minuni pentru cei care cer mijlocirea sfântului cu credinţă.