Sfantul Mucenic Grigorie, Sfanta Ripsimia, Sfanta Gaiana

Viața și pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Grigorie, Episcopul Armeniei Mari, și a 37 de fecioare (†335)

30 septembrie

Sfântul Grigorie, Luminătorul Armeniei, s-a născut din părinți păgâni, dar de neam înalt și cu dregătorii mari. Tatăl său, Anak, era boier persan din neam partean, rudă cu regele Artaban al perșilor și cu Cursar, fratele împăratului Armeniei.

Când Artasir a uzurpat tronul Persiei, ucigându-l pe Artaban, fratele său Cursar, regele Armeniei, s-a răsculat pentru a răzbuna moartea lui. Războaiele dintre armeni și perși au durat zece ani, Armenia fiind biruitoare. Atunci Artasir a făgăduit mare răsplată celui care îl va ucide pe Cursar. Anak, tatăl lui Grigorie, s-a oferit să facă aceasta prin vicleșug. Prefăcându-se fugar, a fost primit cu dragoste de Cursar, care l-a făcut sfetnic apropiat. Însă, profitând de încrederea împăratului, l-a ucis. Fugar împreună cu fratele său, a fost prins și omorât. Din porunca împăratului ucis, toată familia lui Anak a fost nimicită, cu excepția a doi prunci, dintre care unul era Grigorie.

Grigorie a fost dus în Cezareea Capadociei, unde a primit credința în Hristos, s-a căsătorit și a avut doi fii, Ortan și Arostan, pe care i-a închinat din pruncie Domnului. După moartea soției, Grigorie s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu.

Între timp, Tiridat, fiul împăratului ucis de Anak, a crescut în Roma și a devenit general viteaz. După ce a învins pe goți într-o luptă singură împotriva voievodului lor, a fost pus rege al Armeniei. Grigorie i s-a alăturat ca slujitor credincios, chiar dacă știa că tatăl său îl ucisese pe tatăl lui Tiridat.

Tiridat însă îl prigonea pe Grigorie pentru credința lui creștină. Fiindcă nu a vrut să aducă jertfe zeiței Artemis, Grigorie a fost supus la chinuri cumplite: spânzurări, bătăi, strujiri cu unghii de fier, turnări de plumb topit, călcat pe piroane, legat cu încălțăminte de fier. Neclintit în credință, a fost aruncat într-o groapă adâncă, plină de șerpi și scorpii, unde a stat 14 ani, hrănit în taină de o văduvă.

În acea vreme, în Armenia au venit 37 de fecioare, în frunte cu Sfânta Ripsimia și egumena Gaiana, fugite din Roma de frica împăratului Dioclețian, care voia să o ia pe Ripsimia de soție. Tiridat, atras de frumusețea Ripsimiei, a încercat să o silească, dar fecioara s-a împotrivit cu putere, întărită de Hristos. Împăratul, înfuriat, a ucis-o prin chinuri groaznice și împreună cu ea și pe celelalte surori.

După uciderea fecioarelor, Tiridat și curtenii săi au căzut sub pedeapsa lui Dumnezeu: și-au pierdut mințile, au fost schimonosiți și trăiau ca niște fiare. Atunci sora împăratului a avut o vedenie: numai Grigorie, scos din groapă, putea să-i vindece. L-au găsit viu, deși istovit, și, prin rugăciunile lui, împăratul și curtea sa au fost tămăduiți.

Grigorie a poruncit mai întâi să fie îngropate cu cinste trupurile fecioarelor, apoi a început să învețe poporul credința în Hristos. Tiridat, plin de pocăință, a primit botezul, împreună cu familia sa, dregătorii, ostașii și tot poporul. Armenia întreagă a lepădat idolii și a primit Evanghelia.

Grigorie a fost hirotonit episcop în Cezareea Capadociei, întemeind biserici, mănăstiri, școli și aducând la Hristos și popoarele vecine. A trăit apoi în pustie, unde și-a sfârșit viața.

După el, fiul său Arostan a devenit episcop și a luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Astfel Armenia a rămas multă vreme credincioasă și roditoare în fapte bune.

Slavă lui Dumnezeu, în veci. Amin.