Sfântul Petru Vameşul

Sfântul Petru Vameşul
(20 septembrie)

Petru Vameșul, un om foarte bogat și influent, era cunoscut pentru cruzimea sa față de săraci și lăcomia sa, motiv pentru care i se spunea „Petru Avarul”. El era din Constantinopol și fusese numit de Împăratul Iustinian să administreze provincia romană din Africa. Petru trăia fără compasiune, respingând furios orice sărac care îi cerea ajutor.

Într-o zi, un nevoiaș a pus rămășag cu cineva că va reuși să obțină ceva de pomană de la vameș. Când cerșetorul a apărut la ușa lui Petru, acesta, din lipsa unei pietre pe care să o arunce, i-a aruncat o pâine. După două zile, Petru a avut un vis în care a fost adus în fața Judecătorului Divin. Pe o balanță se aflau faptele sale rele, puse de demoni, iar îngerii, triști, aveau doar o pâine de grâu pe care o primise cerșetorul. Îngerii i-au spus că trebuie să adauge alte fapte bune, altfel va fi condamnat.

Trezindu-se din vis, Petru a fost vindecat și a decis să își schimbe viața. Gândindu-se la impactul unei simple pâini, a hotărât să își dedice viața ajutorării săracilor. A început să împartă tot ce avea, inclusiv hainele scumpe. Când a dăruit o haină unui naufragiat, iar aceasta a fost vândută, Petru s-a întristat că omul nu o păstrase. Dar i s-a arătat în vis Mântuitorul, îmbrăcat cu haina dată cerșetorului, spunându-i că îi mulțumește pentru că l-a îmbrăcat.

Cu o nouă hotărâre, Petru a decis să își dedice complet viața săracilor. A dăruit toate bunurile sale și a cerut unui notar să îl vândă ca sclav, iar banii să fie împărțiți celor nevoiași. A devenit sclav la un argintar și a fost maltratat de ceilalți sclavi, dar a rămas smerit, având mereu viziuni cu Mântuitorul care îi arăta recunoștință pentru generozitatea sa.

Între timp, împăratul și cunoscuții săi regretau pierderea lui Petru. Un grup de vecini din Constantinopol l-au recunoscut într-o vizită în casa stăpânului său, dar Petru a fugit înainte ca aceștia să-l poată opri. În mod miraculos, portarul casei, care era surd și mut, a primit darul auzului și al vorbirii în urma interacțiunii cu Petru.

Deși oamenii au încercat să-l găsească, Sfantul Petru a rămas ascuns până la moarte. Se spune că s-a întors la fosta sa casă din Constantinopol, unde a murit, dedicat până la sfârșit unei vieți de smerenie și ajutor pentru cei sărmani.