Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop (Arsenie Boca)

Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop (Arsenie Boca)
(28 noiembrie)

Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop (Arsenie Boca) a fost un mare monah ortodox român, fiind recunoscut nu doar pentru activitatea sa religioasă, ci și pentru contribuțiile sale ca teolog și pictor bisericesc. De-a lungul vieții sale, a ocupat poziția de stareț la două dintre cele mai cunoscute mănăstiri din România: Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și Mănăstirea Prislop. Harisma sa deosebită și profunzimea gândirii sale au atras mii de credincioși, care veneau să-i asculte cuvintele de încăătare sufletească.

Născut pe 29 septembrie 1910, în localitatea Vața de Sus, județul Hunedoara, părintele Arsenie Boca, cunoscut inițial sub numele de Zian Boca, a demonstrat încă din copilărie o inteligență deosebită. A urmat Liceul Național Ortodox „Avram Iancu” din Brad, unde s-a remarcat prin rezultate academice excepționale, absolvind în 1929 ca șef de promoție. După finalizarea studiilor liceale, s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933.

Datorită performanțelor sale, profesorul Nicolae Popovici l-a recomandat pentru o bursă acordată de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan. Aceasta i-a permis să urmeze cursurile Institutului de Arte Frumoase din București, unde și-a cultivat talentul artistic. Totodată, a audiat cursuri la Facultatea de Medicină, unde a studiat sub îndrumarea profesorului Francisc Rainer, și a participat la prelegerile de Mistică creștină susținute de Nichifor Crainic la Facultatea de Teologie.

Una dintre lucrările care l-au marcat profund a fost "Scara dumnezeiescului urcuș", scrisă de Sfântul Ioan Scărarul. Impresionat de acest text, Arsenie Boca l-a tradus în limba română în doar cinci luni.

La recomandarea mitropolitului său, a călătorit la Muntele Athos, unde a studiat manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Această experiență i-a întărit vocația monahală, pe care o alesese încă din anii de studenție la Sibiu.

În anul 1935, la finalizarea studiilor teologice, a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936, a fost hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. Câțiva ani mai târziu, în 1939, a petrecut trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, după care s-a stabilit la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, județul Brașov.

A fost tuns în monahism în Vinerea Izvorului Tămăduirii, în anul 1940, și a devenit preot în 1942, fiind numit stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, pe care a renovat-o și transformat-o într-un important centru spiritual.

După ocuparea României de către armata sovietică, părintele Arsenie Boca a fost arestat pentru prima dată pe 17 iulie 1945, la Râmnicu Vâlcea, în urma unor acuzații nefondate. După aproximativ două săptămâni de detenție, a fost eliberat. Pe 14 mai 1948, a fost din nou arestat, fiind acuzat că i-a ajutat pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului, oferindu-le hrană. În timpul detenției, a fost torturat vreme de o lună și jumătate, înainte de a fi eliberat.

La sfârșitul anului 1948, mitropolitul Nicolae Bălan l-a transferat la Mănăstirea Prislop, unde a fost numit stareț. Ulterior, când mănăstirea a devenit de maici, părintele a rămas duhovnicul obștii monahale.

Arestat pentru a treia oară pe 15 ianuarie 1950, a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde a fost deținut până la 23 martie 1951. Patriarhul Justinian Marina a intervenit pentru eliberarea sa, temându-se de o revoltă a credincioșilor din Șara Făgărașului. A continuat să fie anchetat și reținut periodic până în 1959, când autoritățile comuniste i-au fabricat acuzații financiare pentru a-l exclude abuziv din monahism.

Forțat să trăiască prigonit de regim, părintele Arsenie Boca s-a refugiat la București, unde a lucrat ca pictor bisericesc până la pensionare, în 1968. A rămas sub supravegherea strictă a Securității. După 1984, s-a retras la Sinaia, unde și-a trăit ultimii ani. A trecut la cele veșnice pe 28 noiembrie 1989, la vârsta de 79 de ani, fiind înspământâtor de slăbit din cauza suferințelor trăite.

Conform dorinței sale, a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, pe 4 decembrie 1989. Mormântul său a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din România, atrăgând numeroși credincioși care vin să se roage și să-i cinstească memoria.