Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul
(2 decembrie)

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) a fost un monah și duhovnic de origine greacă, considerat un stâlp al spiritualității ortodoxe contemporane. Născut pe 7 februarie 1906 în satul Sfântul Ioan din Karistia, pe insula Evia, s-a remarcat încă de mic prin dorința sa de a-L urma pe Dumnezeu. Familia sa, deși cu resurse financiare modeste, i-a insuflat credință, tatăl său fiind cântăreț de strană și un cunoscător al vieții Sfântului Nectarie. În ciuda condițiilor dificile, micul Evanghelos Bairaktaris (numele său de mirean) a plecat la vârsta de doar doisprezece ani spre Muntele Athos, pentru a îmbrățișa viața monahală inspirat de Sfântul Ioan Kalivitul.

Ajuns în Athos, s-a stabilit la Schitul Sfânta Treime din Kavsokalivia, unde a trăit o perioadă de ascultare severă sub îndrumarea a doi bătrâni, ieromonahii Pantelimon și Ioanichie. Devotamentul său total față de ascultare a fost o piatră de temelie în formarea lui duhovnicească. La doar paisprezece ani a fost tuns în monahism, primind numele Nichita. La scurt timp după aceea, i s-a conferit marea schimă monahală, iar în biserica schitului a avut loc ceremonia solemnă de tundere.

Tânărul monah a deprins în acești ani meșteșugul sculpturii în lemn, o tradiție athonită prin care monahii își susțineau traiul și își exprimau devotamentul. După aproape șase ani în Athos, din cauza sănătății fragile, a revenit în Evia, la Mănăstirea Sfântul Haralambie, unde și-a continuat misiunea. În 1926, arhiepiscopul Porfirie al III-lea din Sinai l-a hirotonit preot, schimbându-i numele în Porfirie și recunoscându-i harismele duhovnicești. La doar douăzeci și unu de ani, a devenit duhovnic, îndrumând și sprijinind sufletele din parohiile din Karistia.

În 1940, la Atena, a devenit preot paroh și duhovnic la capela Sfântul Gherasim din Policlinica de lângă piața Omonia. Aici, și-a dedicat întreaga viață alinării celor suferinzi, slujindu-i neobosit timp de 33 de ani. În mijlocul agitației metropolitane, spunea că trăia ca în „pustia Sfântului Munte”, menținându-și liniștea interioară. Pe lângă activitatea sa pastorală, a muncit în diverse ateliere pentru a-și susține familia, părinții și rudele apropiate.

În 1970, s-a retras din slujba de preot paroh, continuând să ofere îndrumare duhovnicească la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Atica, unde a rămas implicat și în muncile agricole. În 1978, a fondat mănăstirea de maici Schimbarea la Față a Mântuitorului în Atena, iar mai târziu, la Milesi, a întemeiat un metoc, trăind în condiții modeste într-o chilie de piatră și întâmpinând numeroși pelerini care veneau să-i ceară sfatul.

Sfântul Porfirie a simțit chemarea de a-și încheia viața pământească la Sfântul Munte, unde primise tunderea în monahism. Cu sănătatea tot mai șubredă, în 1991 a plecat spre Kavsokalivia, locul iubitei sale metanii. În ultimele clipe ale vieții, a continuat să ofere sfaturi și să binecuvânteze părinții din Athos. Pe 2 decembrie 1991, la vârsta de 85 de ani, Sfântul Porfirie a trecut la Domnul, într-o atmosferă de pace, conform dorinței sale de a pleca din lume în taină și smerenie.

Canonizarea sa a fost proclamată de Patriarhia Ecumenică pe 27 noiembrie 2013, eveniment ce a adus bucurie credincioșilor ortodocși din întreaga lume. Sfântul Porfirie Kavsokalivitul este astăzi  un mare luminător al Ortodoxiei, un îndrumător și vindecător duhovnicesc, a cărui viață și învățături inspiră și călăuzesc.