Sfântul Gavriil Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos

Sfântul Gavriil Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos

(2 noiembrie)

Cuviosul și binecuvântatul Părinte Gavriil (Urgebadze), numit și Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos, s-a născut în capitala Georgiei, Tbilisi, la 26 august 1929. La Sfântul Botez a primit numele Goderdzi, fiind cel mai mic dintre cei trei copii ai părinților săi, Vasili și Varvara Urgebadze.

Tatăl său, Vasili, era funcționar în Partidul Comunist, într-o vreme când credința era prigonită cu asprime. La doar doi ani după nașterea micuțului Goderdzi, în anul 1931, tatăl său a fost ucis în împrejurări misterioase. Mama sa, femeie evlavioasă și blândă, l-a crescut în frică de Dumnezeu și l-a numit cu drag Vasiko, în amintirea tatălui pierdut.

Încă din copilărie, micul Vasiko s-a arătat a fi un copil cu inimă curată, înclinată spre rugăciune și viață duhovnicească. După ce a auzit pentru prima dată despre Domnul Iisus Hristos, a fost cuprins de o dragoste arzătoare pentru El. Dorind să ducă o viață cât mai curată, și-a ridicat singur o mică chilie din pământ, în grădina casei părintești, unde se ruga și postea. Acea chilie a transformat-o curând într-o bisericuță, cu șapte cupole albastre, asemenea celor cerești, iar pereții i-au fost acoperiți cu icoane pe care copilul le aduna de peste tot, salvându-le din locurile unde erau aruncate de către necredincioși.

Autoritățile comuniste au dărâmat în mai multe rânduri acea bisericuță, dar tânărul Vasiko o reconstruia de fiecare dată cu aceeași credință și nădejde în Hristos. Minunata bisericuță a rămas până astăzi în Tbilisi și poate fi vizitată ca o mărturie vie a dragostei lui pentru Dumnezeu și a curajului său în fața prigoanei.

După terminarea școlii, Vasiko a fost chemat la serviciul militar obligatoriu în armata sovietică, unde a trăit cu multă discreție, păstrându-și rugăciunea și curăția inimii. După eliberarea din armată, simțind chemarea deplină către viața monahală, a intrat în Mănăstirea Betania, primind în anul 1955 tunderea în monahism și numele de Gavriil, după Arhanghelul Gavriil, vestitorul tainelor dumnezeiești. A fost hirotonit mai apoi ieromonah, devenind un adevărat părinte duhovnicesc pentru mulți creștini care îl căutau pentru sfat și mângâiere.

Una dintre cele mai cunoscute fapte ale sale, prin care a mărturisit credința fără teamă, s-a petrecut la 1 Mai 1965, în timpul unei parade oficiale a regimului comunist din Tbilisi. În mijlocul mulțimii adunate, părintele Gavriil s-a apropiat de un uriaș banner pe care era înfățișat chipul lui Lenin, și l-a dărâmat la pământ, strigând că nu se cuvine să fie slăvit un om muritor în locul lui Dumnezeu. Pentru acest gest de mărturisire, a fost arestat și judecat, iar autoritățile, neputând suporta un asemenea curaj, l-au declarat „nebun”, încercând să-l umilească. A fost internat forțat timp de șapte luni într-un spital de boli psihice, unde a îndurat multe suferințe, dar nu s-a lepădat niciodată de credință.

După eliberare, Părintele Gavriil a trăit o viață smerită, uneori asumându-și chipul de nebun pentru Hristos, asemenea sfinților nebuni din vechime, pentru a se feri de slava deșartă și pentru a-i mustra pe cei mândri. Cu toate acestea, harul lui Dumnezeu lucra prin el cu putere: avea darul înainte-vederii și al vindecării bolilor, iar prin cuvântul său simplu, dar plin de lumină, întorcea multe suflete la pocăință.

După căderea comunismului, în jurul anului 1989, Cuviosul Gavriil a adunat o mică obște de maici și s-a retras la Mănăstirea Samtavro, aflată lângă vechea capitală a Georgiei, Mtskheta — loc sfințit de vechii martiri georgieni și de Sfânta Nina, cea întocmai cu Apostolii. Acolo a viețuit în rugăciune, smerenie și dragoste pentru toți, până în ziua adormirii sale, la 2 noiembrie 1995.

Trupul său a fost așezat în curtea mănăstirii, iar foarte curând mormântul său a devenit izvor de minuni și vindecări, nenumărați credincioși venind să se roage și să primească ajutor prin rugăciunile sale.

Pentru sfințenia vieții și pentru mărturisirea sa neînfricată în vremuri de prigoană, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei l-a canonizat la 20 decembrie 2012, cu numele de „Sfântul Gavriil Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos”.

La 22 februarie 2014, sfintele sale moaște au fost descoperite neputrezite și pline de bună mireasmă, fiind mutate cu mare evlavie în biserica „Schimbarea la Față” din incinta Mănăstirii Samtavro, unde se păstrează până astăzi, spre închinare și binecuvântare.

Prin viața sa de jertfă, prin smerenia și curajul său, Sfântul Gavriil a devenit un simbol al sfințeniei georgiene din vremurile moderne — un adevărat mărturisitor al credinței ortodoxe în mijlocul întunericului ateist.

Să ne rugăm cu credință:

„Sfinte Cuvioase Părinte Gavriil, Mărturisitorule și Nebun pentru Hristos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să dobândim și noi lumina credinței tale și dragostea ta cea fără margini pentru Hristos!” Amin!