Sfantul Grigorie de Nissa, Sfantul Ierarh Dometian

Pomenirea celui între Sfinţi Părintele nostru Grigorie,
Episcopul de Nissa
(10 ianuarie)

Acest Grigorie era frate după trup cu Sfântul Vasile cel Mare și, încă din tinerețe, a dobândit o educație desăvârșită, stăpânind toată învățătura cărților. El a fost un retor renumit și un filosof ales, asemenea fratelui său, Vasile. Mai târziu, s-a căsătorit cu fericita Teozva, pe care Sfântul Grigorie Teologul (numit și Cuvântătorul de Dumnezeu) a elogiat-o cu multe laude, numind-o „podoaba Bisericii”, „înfrumusețarea lui Hristos” și „cu adevărat soție sfântă a celui sfințit și vrednică de marile taine”.

Bărbatul ei, fiind hirotonit prezbiter, avea o soție care trăia în sfințenie, păstrându-și curăția și mintea întreagă. Teozva slujea bolnavilor, avea grijă de cei săraci și strălucea prin virtute. Ulterior, ea a fost învrednicită de slujirea diaconiei, fiind sfințită diaconiță. Din acest motiv, Sfântul Grigorie Teologul a afirmat că este vrednică de marile taine. După o viață bineplăcută Domnului, Teozva s-a mutat la cele veșnice și a fost numărată în cetele sfinților.

Sfântul Grigorie, soțul ei, a fost ridicat la rangul de episcop al ostrovului Nissa, unde a păstorit cu vrednicie Biserica lui Hristos. În vremea împăratului Valens (364–378), când arienii câștigaseră putere, având sprijinul acestui împărat orbit de eres, Sfântul Grigorie a fost alungat de pe scaunul episcopal. Timp de opt ani, cât a durat prigoana, el a călătorit prin cetăți și țări, întărind credința dreptmăritoare în rândul creștinilor, până la moartea împăratului.

În timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare (379–395), la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, ținut la Constantinopol în 381 împotriva ereziei lui Macedonie, care nega dumnezeirea Sfântului Duh, Sfântul Grigorie s-a aflat printre Sfinții Părinți. Acolo a apărat dreapta credință, rușinând pe potrivnici prin adevărul descoperit în Sfânta Scriptură. După ce a revenit pe scaunul episcopal, a păstorit mulți ani și a ajuns la adânci bătrâneți.

Sfântul Grigorie a adormit întru Domnul, lăsând în urma sa multe scrieri folositoare pentru Biserica Ortodoxă. Cu chipul trupesc, semăna cu fratele său, Vasile, însă era cărunt și puțin mai vesel la înfățișare.

Pomenirea Cuviosului Părinte Dometian,
Episcopul Melitinei
(10 ianuarie)

Acest plăcut al lui Dumnezeu, Dometian, s-a născut în timpul domniei împăratului Iustin cel Tânăr (565–578), din părinți dreptcredincioși și bogați, pe nume Teodor și Evdochia. După ce a desăvârșit învățătura cărților, s-a căsătorit. Însă, după ce soția sa a trecut din această viață, Dometian s-a dedicat cu râvnă filozofiei duhovnicești, părăsind cele lumești pentru dragostea de Dumnezeu. La vârsta de 30 de ani, a fost ales episcop al Bisericii din Melitina.

Ca păstor, s-a dovedit a fi nu doar un bun conducător al turmei sale, ci și un luminător și sprijinitor pentru alte popoare. A devenit o persoană de mare folos în întreaga împărăție bizantină, preocupat de binele comun. De multe ori, împăratul Mauriciu (582–602) l-a trimis în Persia pentru a mijloci în problemele poporului. Dometian a fost, de asemenea, un important negociator, reușind să încheie pace între greci și perși, în calitate de mijlocitor al împăratului Chosroe al Persiei.

Un voievod pe nume Baram, care se răzvrătise împotriva lui Chosroe și îndrăznise să pretindă tronul Persiei, a fost învins și redus la statutul de vasal al grecilor, contribuind astfel la stabilitatea dintre cele două imperii.

Dometian era un prieten apropiat al împăratului Mauriciu, care i-a oferit daruri de aur și alte averi. Episcopul, însă, le-a folosit pentru a sprijini sfintele biserici și casele de ostași, precum și pentru hrănirea săracilor.

Ajungând în Constantinopol, Dometian s-a mutat la Împăratul ceresc. Trupul său a fost cinstit cu solemnitate de către autoritățile imperiale și bisericești, după care a fost adus în cetatea sa, Melitina. Sfântul Dometian a săvârșit multe minuni atât în timpul vieții, cât și după moarte, spre slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.