Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

(1 ianuarie)

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Pont, în Capadocia, din părinți binecredincioși, Vasile și Emilia, care au avut patru fii – Petru, Vasile, Grigorie și Navcratie – și o fiică, pe sfânta Macrina. Toți au ajuns mari plăcuți ai lui Dumnezeu: Petru, episcop al Sevastiei, Grigorie, episcop al Nissei, Navcratie, pustnic făcător de minuni, iar Macrina, cuvioasă vestită. Încă din copilărie, Vasile a primit o educație aleasă de la tatăl său, renumit dascăl al vremii, și a crescut în dreapta credință.

Dornic de învățătură, a mers la Cezareea Capadociei, apoi la Bizanț și la Atena, unde a studiat toate științele vremii – retorică, filosofie, gramatică, matematică, astronomie – întrecându-și dascălii și colegii. Acolo s-a împrietenit strâns cu Sfântul Grigorie Teologul, alături de care a dus viață curată, în post și multă înfrânare, folosind înțelepciunea lumească nu pentru slavă deșartă, ci pentru a apăra mai târziu Biserica de rătăciri.

După ce și-a încheiat studiile, luminat de Dumnezeu, a pornit pe drumul slujirii creștine. A vizitat Egiptul, Palestina, Siria și Mesopotamia, cercetând marii pustnici și învățând de la ei rânduiala monahală. A fost botezat la Iordan cu un semn minunat – pogorârea unui porumbel de foc în apă – și apoi a fost hirotonit diacon la Antiohia, iar mai târziu preot la Cezareea. Văzând tulburările din Biserică, a lăsat pustia Pontului, unde întemeiase împreună cu Grigorie o obște monahală și o rânduială de viață, și a venit să ajute la apărarea dreptei credințe împotriva arienilor.

După moartea arhiepiscopului Eusebiu al Cezareei, Sfântul Vasile, deși fugea de cinste, a fost ridicat la scaunul de arhiepiscop, cu voia lui Dumnezeu și a episcopilor adunați. Ca arhiereu, a fost stâlp neclintit al Ortodoxiei, înfruntând cu îndrăzneală împărați și dregători rătăciți, precum Valens, și mustrând fără teamă pe cei nedrepți și nemilostivi. Prin predici, scrieri, scrisori și prin viața sa curată, a întărit Biserica, a lămurit dogmele credinței, a combătut ereziile și a slujit ca adevărat părinte al celor săraci și asupriți.

Dumnezeu i-a dăruit daruri mari: rugăciunea lui făcea minuni, alunga diavoli, vindeca bolnavi, întorcea păcătoși înfricoșați până la adâncul inimii. Prin el s-au botezat mulți păgâni și evrei, unii văzând cu ochii lor prefacerea minunată a Sfintelor Taine în carne și sânge. A alcătuit rânduiala Liturghiei care îi poartă numele, după o vedenie în care Domnul Însuși, împreună cu apostolii, i-a arătat taina jertfei fără de sânge. Era foarte aspru cu sine, drept în judecată, dar milostiv și blând cu cei care se pocăiau sincer, ridicând până și suflete legate prin zapis de diavol, prin rugăciunea întregii Biserici.

Sfântul Vasile a fost și mare făcător de milostenie. În vreme de foamete a mustrat pe bogații nemilostivi, i-a îndemnat să deschidă hambarele și el însuși a împărțit grâul săracilor, slujind cu mâinile lui. Cu ajutorul darurilor primite de la împăratul dreptcredincios Grațian, a ridicat așezăminte pentru bolnavi, bătrâni, străini și săraci – vestita „Vasiliadă” – un adevărat oraș al milosteniei. A apărat pe nedreptățiți în fața dregătorilor, a rușinat pe cei puternici și a arătat prin semne minunate nevinovăția unor credincioși calomniați.

După o viață de mare nevoință, osteneală și boală trupească, Sfântul Vasile a cerut de la Dumnezeu încă puțin timp pentru mântuirea unui evreu doctor, Iosif, care îl îngrijea. Când acesta a văzut că sfântul trăiește dincolo de termenul de moarte pe care i-l prezisese știința lui, s-a cutremurat și a cerut Botezul, primindu-l din mâinile arhiereului chiar în ziua mutării acestuia. La ceasul hotărât de Dumnezeu, în prima zi a lunii ianuarie, Sfântul Vasile și-a dat sufletul în mâinile Domnului, după opt ani și jumătate de păstorire ca arhiepiscop al Cezareei și după o viață de aproximativ patruzeci și cinci de ani.

Trupul lui a fost îngropat cu cinste în biserica Sfântului Mucenic Eupsihie, înconjurat de mulțime nenumărată de credincioși, iar Sfântul Grigorie Teologul i-a închinat cuvânt de laudă plin de lacrimi. După moarte, Sfântul Vasile a continuat să lucreze minuni, arătând că este viu întru Dumnezeu și mare folositor al celor ce îl cheamă cu credință. Astfel, Biserica îl cinstește până astăzi ca pe unul dintre cei mai mari ierarhi și învățători ai lumii, luminător al Ortodoxiei, ocrotitor al săracilor și mare rugător pentru întreaga lume. Amin!