Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei

Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei
(15 septembrie)

Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei,  un ierarh din Grecia secolului al XVI-lea, recunoscut pentru virtuțile sale și puterea sa de a alunga molimele, inclusiv ciuma, din București.

Sfântul Visarion s-a născut în 1490 în Pili, Grecia Centrală, într-o familie evlavioasă, primind o educație aleasă. La doar 10 ani, a plecat la Trikala, unde a intrat sub îndrumarea Mitropolitului Marcu al Larisei. La 16 ani a fost tuns în monahism, iar la 26 de ani a fost hirotonit diacon și, ulterior, preot. În 1517, a fost hirotonit episcop de Elasona, dar din cauza unor comploturi, nu a ocupat acest scaun și s-a retras lângă părintele său duhovnicesc, Mitropolitul Marcu. În 1521, a devenit episcop de Stagon și apoi, în 1527, mitropolit de Larisa, păstorind până la moartea sa în 1540.

Sfântul Visarion s-a remarcat prin activitatea sa filantropică și socială, eliberând grecii din robia otomană și întreținând legaturile dintre grecii din diferite regiuni. De asemenea, a construit poduri și drumuri pentru a facilita legăturile între Epir și Thesalia. Chiar și sub dominația turcă, Visarion a reușit să restaureze biserici și mănăstiri, precum cele din Meteora și Mănăstirea Dusikon, pe care a înfrumusețat-o și a făcut-o centru monahal strict, interzicând accesul femeilor. A fost ajutat în aceste lucrări de fratele său, Mitropolitul Ignatie, și de nepotul său, Neofit, care i-a urmat în scaunul de mitropolit al Larisei.

După moartea sa, Sfântul Visarion a fost recunoscut ca sfânt făcător de minuni, iar moaștele sale au devenit sursă de alinare și vindecare. În 1798, mormântul său a fost deschis, dar moaștele au fost furate și vândute, însă capul său a fost păstrat și venerat la mănăstirea Dusikon.

Sfântul Visarion a devenit cunoscut pentru ajutorul oferit în timpul molimelor, fiind considerat un alungător al bolilor. De-a lungul secolelor XVII-XVIII, capul său a fost adus de mai multe ori în Țara Românească pentru a ajuta la stoparea ciumei. Prima oară, în 1730, domnitorul Constantin Mavrocordat a organizat procesiuni și privegheri cu moaștele sfântului, iar epidemia de ciumă a dispărut. Moaștele au fost aduse din nou în 1738 și 1792, când ciuma făcea ravagii în București și în alte regiuni. Domnitorul Alexandru Moruzi a ordonat procesiuni cu moaștele Sfântului Visarion, atât în București, cât și în județele Ilfov, Teleorman, Dâmbovița și Olt, iar creștinii se rugau cu mare evlavie.

În urma acestor minuni, mai multe biserici din acea perioadă l-au luat pe Sfântul Visarion drept ocrotitor, iar pomenirea sa este cinstită până în zilele noastre.