Sfantul Mucenic Longhin Sutasul

Viaţa şi pătimirea Sfântului Mucenic Longhin sutaşul, cel de la Crucea Domnului

(16 octombrie)

Domnul nostru Iisus Hristos, din nesfârșita Sa milă și iubire față de oameni, a primit de bunăvoie să Se jertfească pentru mântuirea lumii. Prin suferința Sa, prin răstignirea pe Cruce, prin moartea și învierea Sa, El ne-a izbăvit din robia păcatului și a morții, dăruindu-ne viață veșnică. În vremea pătimirii Sale, între cei care păzeau locul răstignirii se afla și un sutaș roman, pe nume Longhin, originar din Capadocia, aflat sub porunca lui Ponțiu Pilat.

Longhin a fost martor al minunilor dumnezeiești care s-au petrecut la moartea lui Hristos: pământul s-a cutremurat, soarele s-a întunecat, mormintele s-au deschis, iar mulți morți au înviat. Văzând toate acestea, el a înțeles că Iisus nu era un simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu, mărturisind împreună cu ceilalți ostași: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!” – așa cum ne spune Sfânta Evanghelie după Matei.

Unii spun că Longhin este chiar soldatul care a străpuns coasta Domnului cu sulița, din care a curs sânge și apă. Prin atingerea acelor picături sfinte, el s-ar fi vindecat de o boală a ochilor, primind astfel nu doar vindecare trupească, ci și luminarea sufletului. După îngroparea Domnului, Pilat l-a trimis din nou pe Longhin, împreună cu ostașii săi, să păzească mormântul. Dar când Hristos a înviat întru slavă, un înger al Domnului a coborât din cer, a prăvălit piatra de pe mormânt și de frică străjerii au căzut la pământ ca niște morți.

Văzând această minune, Longhin și doi dintre soldații săi au crezut pe deplin în Hristos cel Înviat și au devenit propovăduitori ai adevărului, mărturisind lui Pilat și arhiereilor tot ceea ce au văzut. Căpeteniile evreilor, dorind să ascundă adevărul, le-au oferit ostașilor mulți bani ca să spună minciuna că ucenicii au furat trupul lui Iisus în timpul nopții. Însă Longhin a refuzat arginții și a mărturisit cu îndrăzneală că Hristos a înviat cu adevărat.

Această mărturisire i-a adus ura lui Pilat și a iudeilor, care și-au revărsat asupra lui toată mânia pe care o avuseseră față de Hristos. Ei îl prigoneau pe Longhin pentru că propovăduia tuturor că Iisus este adevăratul Dumnezeu, Cel ce a murit și a înviat. Deși mulți îl invidiau și căutau prilej să-l piardă, nu îndrăzneau, pentru că Longhin era un om respectat și cunoscut până și de Cezar.

Aflând de complotul lor, Longhin a hotărât să-și părăsească dregătoria militară și să trăiască pentru Hristos. Și-a lăsat uniforma, rangul și tot ce avea, luând cu el pe cei doi ostași care îi împărtășeau credința. Au primit Sfântul Botez de la Apostoli, iar apoi au plecat în Capadocia, patria lui Longhin, unde au vestit Evanghelia și au întors pe mulți la Dumnezeu. După un timp, Longhin s-a retras în satul său natal, ducând o viață de post, rugăciune și smerenie.

Dar vestea despre propovăduirea lui s-a răspândit în tot ținutul. Arhiereii din Ierusalim, auzind că Longhin învață poporul despre Hristos cel Înviat, s-au umplut de invidie și ură. Au mers la Pilat cu daruri bogate, cerându-i să trimită o plângere către împăratul Tiberiu, acuzându-l pe Longhin că s-a lepădat de slujba romană și că tulbură poporul, vestind un alt împărat. Pilat, ispitit de darurile lor, a trimis scrisoarea, iar împăratul a poruncit ca Longhin să fie ucis. Pilat a trimis soldați în Capadocia cu ordinul de a-i tăia capul lui Longhin și al celor doi prieteni ai săi.

Când ostașii au ajuns în Capadocia și au aflat unde locuiește Longhin, au vrut să-l prindă în taină, de teamă să nu le scape. Dar Sfântul Longhin, luminat de Duhul Sfânt, a aflat dinainte ce se va întâmpla și a ieșit el însuși în întâmpinarea lor. I-a primit cu blândețe, fără să se descopere cine este, i-a poftit în casa lui, le-a dat hrană și odihnă, iar după ce au mâncat, ostașii i-au spus adevărul: că au venit cu poruncă să-l ucidă pe Longhin și pe cei doi tovarăși ai săi. Sfântul nu s-a tulburat, ci a trimis să-i cheme pe prietenii săi și s-a rugat toată noaptea, pregătindu-se pentru moarte.

A doua zi, când prietenii săi au venit, Longhin le-a spus cu bucurie că li s-a apropiat clipa întâlnirii cu Hristos. Le-a vorbit despre suferințele și învierea Domnului, despre răsplata cerească ce îi așteaptă, și i-a condus la ostași, zicând: „Eu sunt Longhin, iar aceștia sunt prietenii mei. Faceți ceea ce vi s-a poruncit.” Soldații s-au rușinat și nu voiau să-l omoare, dar Longhin i-a îndemnat cu blândețe, spunându-le că cel mai mare dar pe care i-l pot face este să-l trimită la Hristos, pe Care de mult dorește să-L vadă.

S-a îmbrăcat în haine albe, și-a rânduit locul de îngropare pe un deal din apropiere, s-a rugat și și-a dat viața în mâinile Domnului. Apoi ostașii le-au tăiat capetele și au dus capul Sfântului Longhin la Ierusalim, drept dovadă pentru Pilat și pentru arhierei. Aceștia, văzându-l, au poruncit să fie aruncat afară din cetate, în gunoi.

Dar Dumnezeu, Care cinstește pe sfinții Săi, a păstrat neatins capul mucenicului. După un timp, o femeie văduvă din Capadocia, care orbise la amândoi ochii, a venit la Ierusalim să se roage pentru vindecare. Fiul ei, care o însoțea, s-a îmbolnăvit și a murit acolo, iar femeia plângea cu amar pierzând și vederea, și singurul ei copil.

Într-o noapte, Sfântul Longhin i s-a arătat în vis, mângâind-o. I-a spus că fiul ei se află în slava cerului și că ea însăși se va vindeca. I-a arătat locul unde se afla capul său îngropat în gunoi și i-a zis: „Acolo îl vei găsi, și prin el vei fi tămăduită.” Femeia s-a dus la locul arătat, a început să sape prin gunoi și, deodată, și-a recăpătat vederea chiar în clipa în care a găsit capul sfântului.

Plină de bucurie, l-a spălat, l-a uns cu miresme și l-a dus cu cinste la casa unde era găzduită. În acea noapte, Sfântul i s-a arătat din nou, strălucind de lumină, împreună cu fiul ei, acum viu și înveșmântat în slavă cerească. I-a spus să nu mai plângă, că fiul ei este acum fericit și să pună capul lui Longhin și trupul fiului într-o raclă.

Femeia a făcut întocmai, s-a întors în Capadocia și a îngropat la un loc capul sfântului și trupul fiului său. Apoi a rostit cu recunoștință: „Am căutat vederea ochilor trupești și am primit și vederea sufletului. Am pierdut pe fiul meu și l-am aflat în slavă, alături de mucenici și de Longhin, cântând: «Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta, este și va fi în veci!»”

Astfel, Sfântul Longhin Sutașul, cel care a mărturisit primul că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, a fost proslăvit pe pământ și în ceruri, ca mărturisitor al adevărului, mucenic al credinței și binefăcător al celor care cred în Hristos. Amin.