Sâmbăta lui Lazăr

Sâmbăta lui Lazăr

Sfântul și Dreptul Lazăr din Betania, fratele Sfintelor Mironosițe Marta și Maria, a fost unul dintre primii ucenici ai Mântuitorului.

În timpul vieții Sale pământești, Iisus Hristos vizita frecvent casa lui Lazăr, pe care îl iubea și îl considera prieten. Atunci când Lazăr a murit și zăcea de patru zile în mormânt, Hristos l-a înviat, cu o zi înainte de intrarea Sa triumfală în Ierusalim.

Această minune i-a impresionat profund pe mulți evrei, care, văzând puterea lui Hristos, au devenit urmașii Săi. Însă, temându-se de impactul acestei minuni, marii preoți au plănuit să-l omoare pe Lazăr.

După învierea sa, Sfântul Lazăr a fost numit primul episcop al Kiteiei (actuala Larnaca, Cipru). A trăit încă treizeci de ani pe insulă, răspândind creștinismul, iar la sfârșitul vieții sale a trecut în pace la Domnul.

În anul 890, sfintele sale moaște au fost descoperite la Kiteia, într-un sicriu de marmură inscripționat: „Lazăr, cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos”. La sfârșitul secolului al IX-lea, împăratul bizantin Leon al VI-lea cel Înțelept a dispus mutarea acestora la Constantinopol.

Astăzi, cea mai mare parte a moaștelor Sfântului Lazăr se află în biserica sa din Larnaca, iar alte fragmente sunt păstrate la Mănăstirea Iviron din Muntele Athos.

Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Lazăr în Sâmbăta lui Lazăr (Sâmbăta Floriilor), precum și pe 17 martie. Mutarea sfintelor sale moaște este comemorată pe 4 mai și 17 octombrie.