Sfânta Teofana Împărăteasa

Pomenirea fericitei împărătese Teofana, soţia împăratului Leon
(16 decembrie)

Teofana împărăteasă binecuvântată cu o evlavie profundă și virtuți alese. Provenind dintr-o familie nobilă și împărătească din Constantinopol, Teofana a fost singurul copil al lui Constantin și Ana, părinți care, deși sterpi, au obținut prin rugăciuni și credință darul unui copil. Crescută cu grijă și educată cu strictețe, încă din copilărie a arătat o mare înclinație către faptele bune și înțelepciune, ceea ce i-a adus bucurie părinților săi.

La maturitate, Teofana a fost aleasă de împăratul Vasile Macedon ca soție pentru fiul său, Leon cel Înțelept. După nuntă, cei doi au trăit o perioadă de fericire, până când un vrăjitor viclean, episcopul Santavarin, a creat tensiuni între împăratul Vasile și fiul său. Acesta l-a convins pe Vasile că Leon plănuiește să-l omoare, inducându-l în eroare printr-o serie de manipulări, care l-au făcut pe Vasile să creadă că fiul său are intenții ascunse, doar pentru că Leon purta o sabie la vânătoare. Ca urmare, împăratul, orbit de furie, l-a închis pe Leon și pe soția sa Teofana într-o închisoare întunecoasă, unde au stat nevinovați timp de trei ani. În această perioadă grea, cei doi s-au dedicat postului și rugăciunii, implorând mila divină.

În cele din urmă, un papagal a devenit un instrument al eliberării lor. Acesta, auzind lamentațiile mamei lui Leon, a învățat să repete expresia „Vai, fiul meu Leon!”, reușind să stârnească mila celor de la curte. Boierii, sensibilizați de această întâmplare, i-au vorbit împăratului, convingându-l să-și elibereze fiul. Împăratul Vasile, înduioșat, i-a adus pe Leon și Teofana înapoi la palat și, cuprins de remușcări, și-a cerut iertare.

După moartea împăratului Vasile, Leon a devenit împărat și, drept răzbunare pentru nedreptățile suferite, a dispus pedepsirea vrăjitorului Santavarin. Teofana, devenită acum împărăteasă, a continuat să trăiască în smerenie și în spiritul credinței, dedicându-se rugăciunii și milosteniei. Deși înconjurată de bogății și slavă împărătească, aceasta nu s-a lăsat amăgită de ele. Își împarte avuția săracilor, ajută pe cei năpăstuiți, construiește mănăstiri și își îndrumă slujitorii cu blândețe și respect. Teofana își duce o viață austeră, refuzând hrana îmbelșugată și purtând pe dedesubt haine din păr aspru, ca semn al lepădării de cele lumești.

La sfârșitul vieții, simțindu-și apropierea morții, Teofana și-a luat rămas-bun de la cei apropiați și s-a mutat la cele veșnice, fiind înmormântată cu mare cinste. Soțul ei, împăratul Leon, văzând sfințenia soției sale, a dorit să-i construiască o biserică în numele ei, dar Teofana l-a oprit, cerându-i să renunțe la această idee. De aceea biserica începută în numele ei a devenit biserica Tuturor Sfinților, iar cu sfatul întregii Biserici a așezat acest împărat ca să se serbeze praznicul tuturor sfinților în duminica cea dintâi după pogorârea Duhului Sfânt.