Sfântul Cuvios Iona din Kiev

Sfântul Cuvios Iona din Kiev

(9 ianuarie)

Cuviosul Iona din Kiev s-a născut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a trecut la Domnul la începutul secolului al XX-lea, trăind 108 ani. Încă din copilărie, a avut experiențe mistice extraordinare: de trei ori a fost luat la cer. Prima dată s-a întâmplat la vârsta de un an, a doua oară între 5 și 6 ani, iar a treia oară între 7 și 9 ani. Aceste detalii sunt consemnate în scrierile despre viața sa.

Cuviosul Iona a fost ucenicul Sfântului Serafim de Sarov timp de opt ani. Deși în scrierile despre viața Sfântului Serafim nu este menționat, tradiția spune că, la întâlnirea lor, Sfântul Serafim i-a spus: „De ce ai întârziat? Te aștept de doi ani. Maica Domnului mi-a arătat că vei veni.” În acel moment, Cuviosul Iona avea 30 de ani.

Înainte de a-și încheia viața pământească, Sfântul Serafim l-a îndrumat pe Iona să plece la mănăstirea Belobereskaia. Acolo, Maica Domnului i s-a arătat de mai multe ori, cerându-i să meargă la Kiev pentru a întemeia o mănăstire. Cuviosul Iona, considerându-se nevrednic de o asemenea lucrare, a ezitat, dar în cele din urmă a plecat la Kiev. S-a stabilit inițial la mănăstirea Mihailovsk, apoi la mănăstirea Vidubitki.

Harul său a atras mulți credincioși, ceea ce a stârnit invidia unor monahi mai puțin evlavioși. Persecutat chiar în interiorul bisericii, Cuviosul Iona a fost nevoit să părăsească mănăstirea. S-a retras pe un deal din apropiere, unde și-a construit o chilie. În martie 1865, Maica Domnului i s-a arătat din nou, cerându-i să ridice o mănăstire. Ea a sfințit locul viitoarei mănăstiri cu apă binecuvântată, iar momentul a fost imortalizat în două fresce din Biserica Sfintei Treimi.

În jurul Cuviosului Iona s-au adunat monahi și credincioși cu mijloace materiale, iar în 1870 a început construcția Mănăstirii Sfânta Treime. De la bun început, mănăstirea a avut reguli stricte. Erau primiți doar tineri cu suflet curat și neprihănit. Postul era sever, slujbele foarte lungi, iar viața monahală extrem de riguroasă. Nu este surprinzător că această mănăstire a format numeroase înalte fețe bisericești.

De-a lungul vieții, Cuviosul Iona a îndurat multe prigoane, atât din partea oamenilor din afara bisericii, cât și din partea unor monahi. În urma intrigilor, a fost înlăturat de la conducerea mănăstirii în ultimii ani ai vieții sale. Cu toate acestea, mulți fii duhovnicești și credincioși l-au sprijinit, contribuind la construirea bisericii începute în secolul al XIX-lea. Cuviosul a profețit că după moarte va fi mucenic.

În anii ’50, mormântul său a fost profanat de vandali, care i-au scos trupul din sicriu și i-au tăiat capul. Capul său a fost probabil salvat de un credincios, dar locul în care se află este necunoscut. În prezent, moaștele sale, fără cap, sunt păstrate în racla din cripta bisericii.

În 1934, regimul comunist a închis mănăstirea, iar moaștele Cuviosului Iona au fost mutate într-un cimitir din Kiev. În 1993, acestea au fost readuse în mănăstire de o nouă obște de monahi. Cuviosul Iona a fost canonizat în 1996 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina.

Un fragment din sfintele sale moaște se află în România, la Schitul Sfântul Gheorghe – Cloșca, sub jurisdicția Arhiepiscopiei Tomisului.