Sfântul Ierarh Silvestru, Episcopul Romei

Sfântul Ierarh Silvestru, Episcopul Romei
(2 ianuarie)

Sfântul Silvestru, Episcopul Romei este cinstit pe 2 ianuarie. Este un sfânt important atât în tradiția răsăriteană, cât și în cea apuseană, fiind cunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea creștinismului în perioada de după Edictul de la Milano (313), care a legalizat religia creștină în Imperiul Roman.

Silvestru a fost episcop al Romei  între anii 314 și 335, o perioadă crucială pentru creștinism, marcată de recunoașterea oficială a religiei creștine și de organizarea Bisericii într-un mod mai structurat. Se spune că Silvestru a fost ales episcop după moartea lui Miltiade.

Silvestru este asociat cu împăratul Constantin cel Mare care a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325). Acest sinod a condamnat erezia ariană și a formulat Crezul Niceean, esențial pentru credința creștină.

 În timpul său, împăratul Constantin a inițiat construirea unor biserici importante din Roma, precum Bazilica Sfântul Ioan din Lateran și Bazilica Sfântul Petru.

Sfântul  Silvestru a avut un rol activ în apărarea ortodoxiei față de diversele erezii care amenințau unitatea creștinismului în acea perioadă.

 Unele tradiții apusene susțin că Silvestru l-ar fi botezat pe Constantin cel Mare, deși această relatare nu este confirmată de surse istorice. În schimb, se știe că Silvestru a fost un păstor care a întărit credința creștină în rândul poporului, într-o vreme de transformări majore.

Sfântul Silvestru a murit în anul 335 și a fost înmormântat în catacomba Priscillei din Roma. Este considerat unul dintre primii episcopi ai Romei care nu au murit ca martiri, activitatea sa desfășurându-se într-o perioadă de pace pentru creștini.

Biserica Ortodoxă îl cinstește pe 2 ianuarie, zi în care este pomenit pentru viața sa sfântă și pentru contribuțiile sale la apărarea și răspândirea credinței creștine. Este considerat un exemplu de conducător blând și înțelept al Bisericii.

Sfântul Silvestru este o figură a unității creștine, simbolizând legătura între Biserica primară și cea instituționalizată din vremea lui Constantin cel Mare.