Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu

Viaţa Cuviosului Alexie, omul lui Dumnezeu
(17 martie)

Pe vremea împăraților Arcadie și Onorie, în Roma trăia Eufimian, un boier bogat și dreptcredincios, având trei mii de slugi îmbrăcate în haine de mătase și brâie de aur. Deși nu avea copii, atât el cât și soția sa, Aglaida, erau milostivi și temători de Dumnezeu, postind și ajutând săracii. După rugăciuni îndelungate, Dumnezeu le-a dăruit un fiu, Alexie, pe care l-au crescut cu dragoste și l-au educat temeinic în științele vremii și în Scriptură.

Ajuns la vârsta căsătoriei, Alexie a fost logodit cu o fecioară de neam împărătesc. Totuși, chiar în noaptea nunții, Alexie a decis să renunțe la viața lumească. I-a oferit miresei sale un inel și un brâu, rugând-o să le păstreze, apoi a plecat în taină din casa părintească, îmbrăcând haine modeste și îndreptându-se spre Laodiceea, apoi spre Edesa, unde a trăit ca un sărac, cerând milostenie și rugându-se neîncetat.

După șaptesprezece ani petrecuți în Edesa, unde era recunoscut pentru sfințenia sa, Alexie a decis să plece din nou, temându-se de slava omenească. Prin voia lui Dumnezeu, corabia cu care călătorea a ajuns la Roma. Acolo, el s-a adăpostit chiar în casa tatălui său, fără a fi recunoscut, și a trăit într-o colibă la poarta palatului, hrănindu-se cu resturi și răbdând batjocura slujitorilor.

Timp de alți șaptesprezece ani, Alexie a dus o viață de asceză și rugăciune în curtea părintească, auzindu-le adesea plângerile mamei și ale soției sale, dar rămânând neclintit în hotărârea sa. Înainte de moarte, a scris o scrisoare în care și-a dezvăluit identitatea și motivele alegerii sale.

După moartea sa, descoperirea acestei scrisori a adus o mare emoție părinților și întregii Rome, care l-a recunoscut drept sfânt. Astfel, Alexie a devenit un model de smerenie, răbdare și credință neclintită în fața încercărilor vieții. Amin.