Sfântul Cuvios Benedict de Nursia

Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Benedict, purtătorul de Dumnezeu
(14 martie)

Sfântul Benedict din Nursia (480–547) este  fondatorul monahismului occidental. Benedict s-a născut într-o familie nobilă în Nursia (astăzi Norcia, Italia) și a fost trimis la Roma pentru studii. Dezgustat de viața decadentă a orașului, a renunțat la studiile seculare și s-a retras într-o peșteră din Subiaco, unde a trăit ca pustnic timp de trei ani, dedicându-se rugăciunii și contemplației. Faima sa de om sfânt și înțelept s-a răspândit rapid, atrăgând discipoli care doreau să-l urmeze.

În jurul anului 529, Benedict a fondat celebra mănăstire de la Monte Cassino, care a devenit un model de viață monahală și un centru spiritual și cultural important. Aici a scris celebra „Regula Sfântului Benedict” („Regula Benedictină”), un set de îndrumări pentru viața monahală care pune accent pe echilibrul dintre rugăciune („ora”) și muncă („labora”), ascultare, smerenie și viață comunitară. Această regulă a devenit esențială pentru organizarea mănăstirilor din Europa și este respectată până astăzi de Ordinul Benedictin.

Sfântul Benedict este cunoscut și pentru numeroasele minuni atribuite lui, precum exorcizări, vindecări și profeții. De asemenea, el este reprezentat adesea cu Sfânta Cruce și cu o carte (Regula sa) și este considerat protector împotriva răului și a otrăvirii, datorită unei întâmplări în care a fost salvat de la moarte după ce a făcut semnul crucii asupra unui pahar cu vin otrăvit, care s-a spart. Amin!