Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Gherasim de la Iordan
(4 martie)

Sfântul Gherasim de la Iordan este unul dintre marii Părinți ai pustiei și stâlp al monahismului răsăritean, un model al sfințeniei, smereniei și iubirii desăvârșite. Născut în Lichia (Asia Mică) în secolul al V-lea, Sfântul Gherasim a fost crescut în dreapta credință și a primit o educație duhovnicească aleasă. De tânăr, dorind să se apropie de Dumnezeu prin nevoință, a ales calea pustniciei, retrăgându-se în pustiul Tebaidei, unde s-a supus unei vieți de aspră nevoință și rugăciune neîncetată.

Călăuzit de dorul după desăvârșire, Sfântul Gherasim s-a așezat în Palestina, pe malurile Iordanului, loc unde și-a petrecut mare parte din viață în rugăciune, post și osteneli duhovnicești. Împodobit cu darul smereniei și al iubirii, Sfântul a devenit luminător al celor ce căutau calea mântuirii, adunând în jurul său mulți ucenici dornici de sporire duhovnicească. Astfel, a întemeiat o mănăstire, rânduind o viață monahală aspră, îmbinând lucrul mâinilor cu rugăciunea inimii și ascultarea necondiționată.

Viețuirea sa era plină de înfrânare și asprime: în timpul Postului Mare, Sfântul Gherasim nu gusta decât puțină pâine și apă, și aceasta doar duminica, petrecând restul zilelor în rugăciune și contemplație. Această rânduială aspră nu era doar o manifestare a nevoinței, ci și o jertfă vie adusă Domnului, arătând astfel desăvârșirea lepădării de sine.

Una dintre cele mai cunoscute și minunate întâmplări din viața Sfântului Gherasim este legată de îmblânzirea unui leu. Se spune că, într-o zi, leul a venit la Sfântul Gherasim, șchiopătând din pricina unui spin înfipt în labă. Sfântul, plin de milă, i-a scos spinul și i-a oblojit rana. Din acea clipă, leul a rămas lângă mănăstire, slujind cu ascultare și blândețe, păzind asinul care aducea apă de la Iordan. Această minune arată nu doar stăpânirea Sfântului asupra firii necuvântătoarelor, ci și puterea harului său, care îmblânzește și transformă.

Sfântul Gherasim a fost un apărător neclintit al dreptei credințe, luptând împotriva ereziilor vremii, îndeosebi a monofizitismului. Prin viața sa sfântă și prin învățăturile sale, a devenit un adevărat părinte duhovnicesc, povățuind pe mulți pe calea pocăinței și a desăvârșirii.

Sfântul Gherasim și-a încheiat viața pământească în pace, în jurul anului 475, fiind proslăvit de Dumnezeu atât prin sfințenia vieții sale, cât și prin minunile care au urmat trecerii sale la Domnul. Biserica îl pomenește pe 4 martie, cinstindu-l ca pe unul dintre marii asceți ai pustiei și ocrotitor al celor ce se roagă pentru pacea sufletului și liniștea inimii.

Troparul Sfântului Gherasim de la Iordan (Glasul 1)

„Locuitor pustiului și înger în trup, și făcător de minuni te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Gherasim; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereștile daruri luând, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce te-a încununat pe tine! Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!”

Condacul Sfântului Gherasim (Glasul 4)

„Cel ce te-ai făcut înger în trup și te-ai arătat lucrător al faptelor celor cerești, de Dumnezeu purtătorule Gherasim, și cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea, ca și cu niște aripi te-ai înălțat către Dumnezeu, slăvind și rugându-te pentru cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.”