Sfântul Serafim de Virița

Sfântul Serafim de Virița

(21 martie)

Sfântul Serafim de Virița este cinstit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe data de 21 martie. Acest sfânt s-a născut în anul 1865, într-o localitate din regiunea Iaroslav, Rusia, și și-a încheiat viața pământească în aceeași zi de 21 martie, în anul 1949, la venerabila vârstă de 84 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din Virița, un loc ce avea să devină ulterior un important centru de pelerinaj. Faima sa s-a răspândit în întreaga lume, în special datorită darului înainte-vederii și profețiilor sale, care s-au împlinit mulți ani după trecerea sa la cele veșnice.

Virița este o așezare situată la doar 60 de kilometri de Sankt Petersburg, într-o zonă pitorească, cu dealuri domoale și păduri dese de conifere, beneficiind de o climă blândă. Mormântul Sfântului Serafim a devenit un loc de pelerinaj, unde mii de credincioși vin pentru a primi binecuvântare și mijlocire în fața lui Dumnezeu.

Pe numele său de mirean Vasile Muraviev, Sfântul Serafim s-a născut în localitatea Cheremovsky, regiunea Iaroslav, în anul 1865. Părinții săi, Nicolae și Chiona, au avut doi copii, pe Vasile și pe sora sa, Olga. Tragedia i-a lovit devreme, rămânând orfani de tată la doar zece ani. În ciuda vârstei fragede, Vasile a devenit sprijinul familiei și a plecat la Sankt Petersburg pentru a munci într-o prăvălie modestă, trimițând acasă aproape toți banii câștigați.

Încă din acea perioadă, Vasile a simțit o chemare puternică spre viața monahală. Căutând sfat duhovnicesc, a mers la Mănăstirea Sfântul Alexandru Nevski din Sankt Petersburg, unde un părinte l-a îndemnat să rămână în lume, să se căsătorească și, după îndeplinirea îndatoririlor față de copii, să urmeze calea mănăstirii împreună cu soția sa. Vasile a urmat acest sfat, căsătorindu-se în 1889 cu o tânără pe nume Olga. Dumnezeu le-a dăruit doi copii, un fiu, Nicolae, și o fiică, Olga. După moartea fiicei lor, cei doi soți au hotărât să trăiască în curăție, asemenea monahilor.

Prin priceperea sa în comerț, Vasile a dezvoltat o afacere prosperă cu blănuri, acumulând o avere considerabilă. Totuși, într-un spirit de jertfelnicie și iubire de Dumnezeu, soții Muraviev au donat aproape întreaga avere bisericilor și mănăstirilor. După ce fiul lor a crescut, au ales să îmbrățișeze viața monahală: Olga a intrat în Mănăstirea Învierea Domnului din Sankt Petersburg, devenind monahia Christina, iar ulterior, după primirea marii schime, a fost numită Serafima. Ea a trecut la cele veșnice în anul 1945.

Despre momentul în care Vasile a fost tuns în monahism există puține informații. Se presupune că acest eveniment a avut loc pe Sfântul Munte Athos, însă aceasta nu este o certitudine. Cert este că, în 1927, el slujea ca duhovnic la Mănăstirea Sfântul Alexandru Nevski, primind numele de Serafim după tunderea în schima mare. A fost înzestrat cu mari daruri duhovnicești, precum înainte-vederea și vindecarea bolilor, ceea ce a atras mulți credincioși care căutau sfat și alinare.

În perioada prigoanelor comuniste, Biserica Ortodoxă a fost grav încercată, iar monahii și preoții au fost arestați și deportați în lagăre. Sfântul Serafim nu a fost ocolit de aceste suferințe, fiind arestat de peste zece ori între 1929 și 1933. În lagăre, și-a continuat misiunea duhovnicească, întărindu-i pe cei deznădăjduiți.

După eliberare, Sfântul Serafim s-a retras în Virița, unde, în ciuda bolilor și slăbiciunii trupești, a continuat să primească credincioși pentru sfat și rugăciune. Autoritățile comuniste au încercat din nou să-l aresteze, dar starea sa precară de sănătate a împiedicat această măsură.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Sfântul Serafim s-a rugat zilnic pe o piatră din grădina sa, cerând izbăvirea Rusiei, repetând nevoința Sfântului Serafim de Sarov. În anii de boală, chiar și imobilizat la pat, a continuat să primească pe cei care căutau folos duhovnicesc.

Cu puțin timp înainte de moarte, Sfântul Serafim a avut o vedenie cu Maica Domnului, care l-a îndemnat să se împărtășească zilnic. În ziua de 21 martie 1949, după ce i s-au citit acatistele Maicii Domnului, Sfântului Serafim de Sarov și Sfântului Nicolae, a plecat la Domnul. La scurt timp după înmormântarea sa, mormântul său a început să fie înconjurat de o mireasmă plăcută, iar credincioșii au început să vină pentru binecuvântare. Canonizat în anul 2000, Sfântul Serafim de Virița este pomenit anual pe 21 martie.

Printre învățăturile sale se numără și sfatul de a ne ruga înainte de masă și de a binecuvânta hrana, subliniind importanța recunoștinței față de darurile lui Dumnezeu. De asemenea, sunt cunoscute profețiile sale despre viitorul Rusiei și al lumii, referitoare la destrămarea și jefuirea țării, la conflictele internaționale.

Cuvant duhovnicesc despre hrana - Sfantul Serafim de Virita

"Cat de des ne imbolnavim numai din aceea ca nu ne rugam inainte de masa si nu chemam binecuvantarea lui Dumnezeu asupra mancarii. Inainte, oamenii faceau toate cu rugaciunea pe buze: cand arau se rugau, de asemenea si semanatul si secerisul granelor il faceau tot cu rugaciune. Acum noi nu mai cunoastem ce fel de oameni au pregatit ceea ce noi mancam, fiindca de multe ori alimentele sunt pregatite cu vorbe de hula, cu batjocura si blasfemie. De aceea, neaparat trebuie sa stropim hrana cu aghiasma de la Boboteaza, deoarece ea sfinteste totul si se poate manca ceea ce am pregatit, fara sa ne tulburam.

Tot ceea ce mancam noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; prin mancarea pe care o mancam, toata natura si lumea ingereasca slujeste omului. Pentru aceasta, inainte de masa trebuie sa ne rugam in mod deosebit. Cu adevarat ingerii sunt cu noi la masa cand noi mancam din mancare cu rugaciune si multumire."

Profetie despre viitorul lumii - Sfantul Serafim de Virita

"Va veni vremea cand Rusia va fi sfasiata in bucati. La inceput, o vor imparti, iar apoi vor incepe sa jefuiasca bogatiile ei. Occidentul va concura in toate felurile posibile la distrugerea ei si va da partea ei rasariteana, pana la o vreme, in stapanirea Chinei. Extremul Orient il vor acapara in mainile lor japonezii, iar Siberia o vor lua chinezii, care vor veni in Rusia; se vor face casatorii mixte, iar in final, prin viclenie si perfidie, vor lua teritoriul Siberiei, pana la Urali. Cand China va voi sa treaca mai departe, Occidentul se va opune si nu va permite.

Multe tari se vor intoarce impotriva Rusiei, dar ea va rezista, pierzand o mare parte din pamanturile sale. Acesta este razboiul despre care spune Sfanta Scriptura si proorocii ca va deveni pricina pentru unirea intregii omeniri. Oamenii vor intelege ca nu se poate trai asa pe mai departe, fiindca tot ce este viu va pieri, si vor alege un guvern unic, care va fi antecamera imparatiei lui Antihrist. Apoi vor incepe prigoanele asupra crestinilor; cand, in adancul Rusiei, vor iesi primele esaloane din orase trebuie sa se grabeasca cineva sa iasa intre primii, caci multi dintre cei ce vor ramane vor pieri."