Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul

Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul
(31 august) 

Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul s-a născut în anul 1763 într-o familie evlavioasă, alături de doi frați. Doi dintre ei au ales calea monahală încă din tinerețe: Sfântul Macarie Protopsaltul și sora sa, Monahia Iustina Periețeanu, care mai târziu a devenit stareță la Mănăstirea Viforâta.

Încă din copilărie, Cuviosul Macarie și-a dorit să învețe muzica psaltică. A studiat o perioadă la Odessa, unde a învățat limba greacă, iar apoi s-a întors la București. Acolo a devenit ucenic al Părintelui Macarie Dascălul și al Părintelui Dionisie, predicatori ai Curții Domnești și slujitori ai Catedralei Mitropolitane. Cei doi erau, la rândul lor, ucenici ai Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț.

Relația sa duhovnicească cu Arhimandritul Macarie Dascălul, un monah râvnitor, pasionat de rugăciune și traducerea scrierilor patristice, i-a insuflat dorința de a ajunge la Sfântul Munte Athos. Ajuns acolo, a fost tuns în monahism sub numele de Macarie și a urmat cu vrednicie calea părintelui său duhovnicesc, atât prin nevoințele călugărești, cât și prin traducerea cântărilor bisericești.

După o vreme, s-a întors la București, unde a fost hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitană. Datorită învățăturii sale teologice și talentului oratoric, între anii 1804-1805 a fost numit predicator al Curții Domnești.

În perioada 1805-1808, a călătorit la Iași pentru a studia sub îndrumarea lui Petru Vizantie, protopsaltul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Revenit la București, i s-a încredințat stăreția Mănăstirii Golgota de lângă Târgoviște, unde a reînființat școala monahală, predând psaltichie și îndrumând tinerii în cântarea bisericească.

În 1817, s-a întors la București pentru a studia noua notație muzicală sub îndrumarea lui Petru Efesiul. Doi ani mai târziu, Mitropolitul Dionisie Lupu a reînființat școala de muzică a Mitropoliei Ungrovlahiei și l-a numit pe Sfântul Macarie conducător al acesteia. Văzându-i talentul și cunoștințele, Mitropolitul i-a cerut să traducă și să adapteze cântările bisericești în limba română, astfel încât slujbele să fie mai accesibile credincioșilor. Această lucrare a devenit misiunea sa de-o viață.

Însă, unii greci s-au opus tipăririi cărților psaltice în limba română, împiedicând publicarea acestora în Țara Românească. După încercări nereușite la Sibiu și Budapesta, Sfântul Macarie a ajuns la Viena, unde, cu mari dificultăți, a reușit să tipărească în 1823 Teoreticonul, Irmologhionul și Anastasimatarul, primele cărți psaltice românești.

Prin eforturile sale de dascăl și luminător al tinerilor, în doar zece ani de predare la școala psaltică din București, mulți ucenici au ajuns să deschidă propriile școli de muzică în marile orașe ale Mitropoliei Ungrovlahiei. Astfel, datorită rugăciunii și strădaniei sale, slujbele bisericești, dominate până atunci de cântări grecești neînțelese de popor, au fost înlocuite treptat cu cântări în limba română.

În 1827, a publicat la București Tomul al doilea al Antologiei, conținând cântări psaltice pentru Utreniile de peste an. După exilarea Sfântului Grigorie Dascălul (10 februarie 1829), Sfântul Macarie, apropiat al mitropolitului, s-a retras la Iași, unde a fost primit de Mitropolitul Veniamin Costachi. Acesta i-a încredințat deschiderea unei școli de muzică psaltică și stăreția Mănăstirii Bârnova. În fața unor opoziții, s-a retras la Mănăstirea Neamț, unde a continuat să traducă și să înființeze o nouă școală de psaltichie.

În 1833, când Sfântul Grigorie Dascălul a fost rechemat în Țara Românească, Sfântul Macarie a revenit și el, fiind trimis la Mănăstirea Căldărușani pentru a îngriji tipărirea Vieților Sfinților. Aici, a înființat școli de muzică pentru monahi atât la Căldărușani, cât și la Mănăstirea Țigănești.

La Căldărușani l-a cunoscut pe Schimonahul Nectarie Protopsaltul, un mare isihast ce avea să ajungă la Schitul Prodromu din Athos. Impresionat de talentul său, l-a îndemnat să își cultive darul psaltic.

La 6 februarie 1836, cu sprijinul Episcopului Chesarie Căpățână, Sfântul Macarie a tipărit Prohodul Domnului. În vara aceluiași an, s-a îmbolnăvit grav și a rămas imobilizat la pat.

A ales să-și petreacă ultimele zile la Mănăstirea Viforâta, unde sora sa, Maica Iustina, l-a îngrijit cu multă dragoste. Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul a trecut la Domnul pe 30 august 1836, după o scurtă perioadă de suferință.