Sfântul Gheorghe Pelerinul

Sfântul Gheorghe Pelerinul
(17 august)

Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în 1846 în Șugag, Alba, într-o perioadă când Transilvania era sub Imperiul Habsburgic. De mic, a dus o viață ascetică, postind, rugându-se, și evitând plăcerile lumești. La 24 de ani, s-a căsătorit cu Pelaghia și a avut cinci copii, dar a continuat să-și păstreze devotamentul religios, trăind în sărăcie și împărțind din puținul său celor nevoiași.

După paisprezece ani de căsătorie, în 1883, cu permisiunea soției, a plecat în pelerinaj la Ierusalim. A mers pe jos până la Constanța și de acolo cu vaporul, vizitând diverse locuri sfinte. În pustia Egiptului, a avut parte de ispite grele, dar le-a biruit prin rugăciune și post. După întoarcerea în sat, a început să călătorească prin țară ca un pelerin, dedicându-și viața rugăciunii și îndrumării spirituale a oamenilor.

În 1895, s-a stabilit la Piatra Neamț, unde a locuit în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan domnesc. Acolo, a dus o viață de asceză severă, dormind doar trei ore pe noapte și rostind Psaltirea zilnic. Era cunoscut pentru milostenie și înțelepciune, devenind o figură respectată de preoți, călugări și mireni.

Sfântul Gheorghe era recunoscut pentru minuni și prorocii. Într-o ocazie, trenul nu a mai pornit după ce el a fost dat jos pentru că nu avea bilet, dar a pornit imediat ce a fost adus înapoi. A mai fost chemat să se roage pentru o femeie evreică ce nu putea naște; după rugăciunea lui, aceasta a născut și întreaga familie s-a convertit la creștinism.

Sfântul și-a prezis moartea în 1916, în preajma începutului Primului Război Mondial. A murit de praznicul Adormirii Maicii Domnului, și a fost îngropat la Piatra Neamț. După optsprezece ani, un ucenic a încercat să-i mute moaștele, dar, printr-o rânduială divină, acestea au ajuns la mănăstirea Văratec.

Sfântul Gheorghe Pelerinul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, cu zi de pomenire pe 17 august, fiind cunoscut pentru viața sa sfântă și minunile săvârșite.