Sfântul Arsenie Capadocianul

Sfântul Arsenie Capadocianul
(10 noiembrie)

Sfântul Arsenie Capadocianul, cunoscut la botez sub numele de Teodor, s-a născut în anul 1840, în satul Kefalohori, situat în ținutul Farasa. Rămas orfan de ambii părinți, tânărul Teodor a ales să-și dedice viața lui Dumnezeu, intrând în Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din orașul Flaviana, aflat la aproximativ 15 kilometri de Cezareea. La vârsta de 26 de ani, a fost călugărit și hirotonit ierodiacon.

Motivul care l-a determinat să îmbrățișeze viața monahală își are rădăcinile într-un eveniment din copilăria sa. Într-o zi, pe când mergea împreună cu fratele său, Vlasie, spre ogorul părinților, Teodor a căzut într-o apă și era pe punctul de a se îneca. Fratele său a început să se roage la Sfântul Mucenic Gheorghe, a cărui biserică se afla în apropiere. Atunci, Teodor i-a povestit că un călugăr l-a scos din apă și l-a pus pe calul său, salvându-l.

Pe parcursul vieții sale, Sfântul Arsenie a fost recunoscut pentru iubirea sa față de Dumnezeu și față de aproapele, indiferent de originea sau religia acestuia, fie că era creștin sau musulman, bogat sau sărac. Prin harul primit de la Dumnezeu, părintele Arsenie vindeca bolnavii, izgonea demonii, elibera sufletele celor aflați sub influența celui rău și ajuta familiile tinere să aibă copii. Pentru cei care nu puteau veni la el, binecuvânta hainele, scria rugăciuni și le trimitea prin intermediul rudelor sau cunoscuților. În cazuri mai grave, stătea lângă bolnav, se ruga și făcea mătănii, reușind astfel să aducă vindecare.

În situațiile în care copiii erau îndrăciți sau paralitici, părintele înțelegea că părinții acestora purtau o vină. După ce copilul era vindecat, le dădea părinților un canon de îndreptare. Deși aducea nenumărate binefaceri, Sfântul Arsenie refuza să primească bani sau daruri, spunând cu fermitate că „credința ortodoxă nu este de vânzare”. Cei care doreau să lase ceva mergeau la biserică, unde exista o firidă pentru daruri, din care săracii puteau lua ceea ce le era necesar, dar niciodată mai mult, din teamă de pedeapsa divină.

Părintele avea o viață duhovnicească deosebit de intensă. În zilele de miercuri și vineri, se izola în casa sa simplă, dar curată, pentru rugăciune. În fiecare noapte, de la ora nouă seara până la trei dimineața, făcea priveghere, iar în zilele de sărbătoare, acestea se prelungeau până dimineața, fiind urmate de Sfânta Liturghie. Avea o evlavie deosebită față de Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Mucenic Gheorghe, ale căror biserici le slujea cu multă râvnă.

Sfântul Arsenie a fost binecuvântat de Dumnezeu și cu darul înaintevederii. El a proorocit migrarea poporului său în Grecia, moartea sa la 40 de zile după sosirea în noua țară, precum și destrămarea satului natal. De asemenea, a prevestit evenimentele tragice ale celui de-al Doilea Război Mondial și ale războiului civil din Grecia.

În 1924, pe 14 august, Sfântul Arsenie și comunitatea sa au plecat spre Grecia, ajungând în portul Pireu pe 14 septembrie. După slujirea unei Liturghii în ziua Înălțării Sfintei Cruci, au mers pe insula Corfu, unde părintele a slujit în biserica Sfântului Gheorghe. După o scurtă suferință, și-a dat sufletul în mâinile Domnului pe 10 noiembrie 1924, având în mâini moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur.

Sfântul Arsenie Capadocianul a fost părintele spiritual și nașul cuviosului Paisie Aghioritul, care a cules cu multă dăruire mărturii despre viața și minunile părintelui său duhovnicesc. Sfântul Arsenie a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol în anul 1986, iar prăznuirea sa are loc în fiecare an la data de 10 noiembrie.