Sfântul Cuvios Gheorghe, Mărturisitorul din Drama

Viața Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama

(4 noiembrie)

Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu Părinte Gheorghe, luminător al credincioșilor și mare povățuitor duhovnicesc al veacului al XX-lea, s-a născut în anul 1901, în orașul Arghiropolis din ținutul Pontului, loc aflat astăzi în Turcia și cunoscut sub numele de Gümüșhane. Părinții săi, Sava și Sofia Karslidis, erau oameni cu viață curată și temători de Dumnezeu, care și-au crescut copiii în frică și iubire de Hristos. La sfântul botez pruncul a primit numele Atanasie, dar viața lui avea să fie încercată de timpuriu, căci a rămas orfan de ambii părinți încă din copilărie.

După această grea pierdere, Atanasie și frații săi — un frate mai mare și o soră — au fost crescuți de bunica din partea tatălui, o femeie plină de credință și evlavie, care le-a sădit în suflet dragostea pentru Dumnezeu, pentru sfintele slujbe și pentru rugăciune. Această bunică binecuvântată îi ducea adesea la biserică și chiar în pelerinaj la Mănăstirea Panaghia Sumela, vestita vatră monahală a Pontului, închinată Maicii Domnului, unde micuțul Atanasie a simțit pentru prima dată tainica chemare spre viața călugărească.

După moartea bunicii sale, care i-a lăsat ca binecuvântare o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – icoană de care nu s-a despărțit niciodată până la sfârșitul vieții – copilul a pornit împreună cu bunicul său din Arghiropolis, strămutându-se mai întâi la Erzurum și apoi la Tbilisi, în Georgia.

Aici, purtând în suflet un dor arzător pentru viața sfântă, tânărul Atanasie a intrat în obștea mănăstirii georgiene Noul Athos, loc de nevoință și de rugăciune neîncetată. În această mănăstire a deprins limba georgiană și s-a format duhovnicește, învățând ascultarea, smerenia, răbdarea, privegherea și rugăciunea necontenită. Dar anii petrecuți acolo au fost tulburați de cumplitele evenimente ale revoluției bolșevice: în 1917, mănăstirea a fost prădată de soldați, toți clericii au fost spânzurați, iar cei din obște care au refuzat să se lepede de Hristos au fost împușcați și aruncați într-o groapă comună.

Prin pronia lui Dumnezeu, tânărul novice Atanasie, împreună cu câțiva frați, a scăpat cu viață. În 1919, la 20 iulie, a fost tuns în monahism primind numele de Simeon, însă nu după multă vreme a fost prins și întemnițat de autoritățile atee, suferind cumplite chinuri. În timpul acestor suferințe și-a pierdut toți dinții și i s-au vătămat grav picioarele, dar a rămas statornic în credință.

După patru ani de grea închisoare, în 1923, a fost eliberat și s-a mutat în orașul Suhumi, în regiunea Abhazia. Doi ani mai târziu, la 8 septembrie 1925, a fost hirotonit preot de un ierarh georgian, care i-a schimbat numele în Gheorghe.

Tânărul preot Gheorghe a primit de la Dumnezeu daruri duhovnicești rare: darul dreptei socotințe, al înainte-vederii și al vindecării. Era căutat de credincioșii din Georgia, Rusia și Grecia, care îl cinsteau ca pe un adevărat părinte duhovnicesc.

În anul 1929, purtat de voia lui Dumnezeu, Cuviosul Gheorghe a ajuns în Grecia, stabilindu-se în satul Sipsa (astăzi Taxiarhes), în apropiere de Drama. Deși bolnav și slăbit la picioare, a desfășurat o intensă lucrare duhovnicească, apropiind pe mulți de Biserică, povățuindu-i, mărturisindu-i și împărtășindu-i. El punea o mare însemnătate pe Taina Spovedaniei, pe curățirea sufletului și pe împăcarea cu aproapele înainte de primirea Sfintei Împărtășanii.

Cei care veneau la spovedanie erau adesea uimiți, căci Cuviosul le aducea aminte, prin darul lui Dumnezeu, de păcatele uitate sau ascunse din rușine. Nu primea la Sfânta Împărtășanie pe cei ce nu-și făceau canonul, pe cei certați, pe nedrepți sau pe cei care veneau îmbrăcați necuviincios, insistând ca toți să vină cu inimă curată și cu evlavie.

În anul 1936, mistuit de dorul de a vedea locurile sfinte ale mântuirii, a plecat ca pelerin în Țara Sfântă, vizitând Ierusalimul și locurile sfințite de pașii Mântuitorului. Revenit în Grecia, Cuviosul Gheorghe a dorit să ridice o mănăstire închinată Înălțării Domnului. Cu puține mijloace materiale, dar cu multă credință, a construit în 1939 o biserică modestă și câteva chilii, punând astfel temelia viitoarei mănăstiri din Drama.

Din această perioadă datează și cele mai numeroase mărturii despre viața sa sfântă. Cuviosul Gheorghe era un nevoitor aspru, tăcut și smerit, care dormea doar câteva ore pe o rogojină întinsă pe scânduri. Nu mânca carne niciodată, iar pește doar în zilele de dezlegare. Hainele sale erau vechi, dar curate. Deși trupul îi era slăbit, primea zilnic credincioși și îi povățuia, iar noaptea, de la miezul nopții până dimineața, se ruga în biserică, adesea săvârșind Sfânta Liturghie înainte de răsăritul soarelui.

Mulți dintre ucenicii săi au mărturisit că în timpul slujbei chipul Cuviosului strălucea de lumină cerească. El îi îndemna pe credincioși să nu lipsească de la Sfânta Liturghie, să lase orice lucru duminica și să vină la biserică. Îi învăța să-și facă semnul Sfintei Cruci cu evlavie și să păstreze liniștea și rugăciunea în sfântul locaș.

Cuviosul a săvârșit multe vindecări minunate, dar, în smerenia sa, se străduia să le țină ascunse. A prorocit cu exactitate începutul celui de-al Doilea Război Mondial și apoi al războiului civil din Grecia, iar în acele vremuri grele s-a rugat cu lacrimi pentru poporul său, Dumnezeu ocrotind mănăstirea și pe credincioșii din jur, care nu au avut de suferit.

În anul 1959, Cuviosul Gheorghe și-a cunoscut apropiatul sfârșit și l-a vestit de mai multe ori ucenicilor săi. În dimineața zilei de 4 noiembrie, după ce s-a rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, rostind cuvintele rugăciunii „Ușa milostivirii deschide-o nouă...”, și-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos. Trupul său, neîntinat de stricăciune, a fost așezat în mormânt lângă biserica sa, de către Mitropolitul Filip al Dramei.

După adormirea sa, numeroase vindecări și minuni s-au săvârșit la mormântul Cuviosului. În ziua de 9 februarie 2006, moaștele sale binemirositoare au fost aflate de către Înaltpreasfințitul Pavlos, Mitropolitul Dramei, și s-au dovedit a fi izvor de tămăduiri și mângâiere pentru mulți credincioși.

Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a canonizat pe Cuviosul Gheorghe la 18 martie 2008, rânduind ca zi de prăznuire 4 noiembrie, ziua trecerii sale la Domnul.

În anul 2011, Mitropolitul Pavlos al Dramei a dăruit Patriarhiei Române un fragment din sfintele sale moaște și o icoană a Sfântului, care se află astăzi în Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale din București. De asemenea, în decembrie 2010, cu prilejul sărbătorilor orașului Drama, o delegație a Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Preasfințitul Timotei Prahoveanul și însoțită de arhimandriții Paisie Teodorescu și Dionisie Constantin, împreună cu Grupul Psaltic „Tronos”, a participat la manifestările liturgice și culturale organizate de Mitropolitul Pavlos în cinstea Sfântului.

În cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2015, în prezența Mitropolitului Pavlos, s-a hotărât înscrierea Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama în Calendarul bisericesc românesc, cu zi de pomenire la 4 noiembrie.

Astfel, Biserica lui Hristos cinstește pe acest ales plăcut al Domnului, mărturisitor al credinței și părinte al milei, care a strălucit prin rugăciune, smerenie și dragoste.

Pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.