Sfântul Mucenic Dasie

Sfântul Mucenic Dasie

(20 noiembrie)

Sfântul Dasie este unul dintre martirii originari din cetatea romană Durostorum, pe malul Dunării de Jos, oraș cunoscut astăzi ca Silistra. El și-a pecetluit credința cu sângele său la 20 noiembrie 304, în timpul cumplitelor persecuții poruncite de împărații Dioclețian și Maximian. Venerarea lui a fost de timpuriu răspândită în întreg Răsăritul creștin, fiind pomenit multă vreme împreună cu Sfinții Mucenici Chiril și Kindeas din Axiopolis, la data de 26 aprilie, fapt care i-a determinat pe unii cercetători să creadă, în veacurile trecute, că și Dasie ar fi provenit din aceeași cetate dobrogeană. În Martirologiul Ieronimian apare menționat și la 4 august, semn al vechimii cultului său.

Contextul muceniciei sale este deosebit de neobișnuit. În Durostorum se păstra un vechi obicei roman legat de sărbătoarea Saturnaliilor: în fiecare an, prin tragere la sorți, era rânduit un om care urma să joace rolul „regelui Saturnaliilor”. Acesta era îmbrăcat în straiele zeului Saturn și, timp de treizeci de zile, i se permitea să trăiască în plăceri, desfătări trupești și libertăți fără limite, având dreptul să-și împlinească orice dorință. La finalul acestei perioade, în preajma sfârșitului lunii decembrie, odată cu încheierea sărbătorii, „regele” era sacrificat zeului Saturn, într-un ritual păgân considerat necesar de către romani pentru bunăstarea cetății.

În anul 304, sorții au căzut asupra tânărului creștin Dasie. Acesta, în loc să primească fără împotrivire „onorurile” ritualului, a refuzat cu hotărâre să se lase îmbrăcat în veșmintele idolești sau să participe la vreun act de desfrâu ori jertfă păgână. Mărturisirea sa a fost limpede și curajoasă:

„Dacă m-aș îngriji de aceste treizeci de zile ale obiceiului rușinos și deșert al romanilor, pe care credința creștină îl respinge și îl osândește, m-aș arunca pe mine însumi în pieirea cea veșnică. Este mai bine pentru mine să rabd puține chinuri pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos și, după moarte, să dobândesc viața cea veșnică împreună cu toți sfinții.”

Mărturisirea aceasta a atras asupra lui arestarea imediată. A doua zi a fost dus înaintea lui Bassus, legatus augusti pro praetore – reprezentantul direct al împăratului și cel mai înalt magistrat al provinciei. În ciuda insistențelor, amenințărilor și promisiunilor, Dasie a rămas neclintit. A respins din nou oferta de a participa la ritualul Saturnaliilor, preferând să sufere pentru Hristos, decât să fie părtaș la un cult pe care îl considera o gravă rătăcire.

După mai multe torturi menite să-i zdrobească voința, Bassus a dat sentința finală: moarte prin decapitare. În drum spre locul execuției, Sfântul Dasie a dat dovadă de un curaj ieșit din comun – a răsturnat vasele de tămâiere pregătite pentru idoli, iar apoi, cu deplină încredere în Hristos, și-a făcut semnul crucii pe frunte, în văzul tuturor. Așa și-a pecetluit mărturisirea și a trecut la Domnul ca un adevărat ostaș al lui Hristos.

Mai târziu, ca și în cazul altor martiri din Durostorum, moaștele sale au fost mutate în anul 579, într-o perioadă în care regiunea era amenințată de invaziile avarilor. Ele au fost duse la Ancona, în Italia, unde au fost așezate cu cinste în biserica închinată Sfântului Chiriac. Acolo s-a păstrat până astăzi sarcofagul Sfântului Mucenic Dasie, mărturie vie a unui creștin care a preferat moartea trecătoare vieții în umbra păcatului și a idolilor.