Sfantul Ierarh Ciprian, Sfanta Mucenita Iustina

Viaţa şi pătimirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara

(2 octombrie)

Pe vremea împăratului Deciu, în cetatea Antiohia din Siria trăia un filozof și vrăjitor renumit, numit Ciprian. El era originar din Cartagina, născut din părinți păgâni, care, încă din copilărie, l-au închinat zeului Apolon. La șapte ani, a fost dat pe mâna unor vrăjitori, ca să învețe meșteșugurile lor și „înțelepciunea” demonică. La zece ani, părinții l-au trimis să aducă jertfe pe muntele Olimp, loc socotit de păgâni ca fiind „sălașul zeilor”, unde se aflau mulți idoli și, după credința lor, duhuri rele.

Pe acel munte, Ciprian a deprins multe viclenii diavolești: știa să facă năluciri, să schimbe starea vremii, să pornească furtuni, să ridice valuri pe mare, să aducă pagube recoltelor, să provoace boli și răni oamenilor. Văzuse acolo legiuni de duhuri rele și chiar pe stăpânul lor, care se bucura de laudele slujitorilor săi și trimitea demoni în lume pentru înșelarea popoarelor.

De la cincisprezece ani, Ciprian a avut dascăli păgâni legați de cele șapte planete, care i-au dezvăluit taine ascunse ale vrăjitoriei. A colindat apoi multe locuri: a slujit zeiței Ira la Agra, zeiței Artemis la Tauropoli, apoi a ajuns în Lacedemonia, unde învăța vrăji ce ridicau chiar și pe morți din morminte pentru a grăi. La douăzeci de ani a mers în Egipt, la Memphis, unde s-a desăvârșit în farmece și magie. La treizeci de ani a ajuns la caldei, deprinzând citirea în stele. În cele din urmă, în Antiohia, ajunsese stăpân pe toate meșteșugurile întunericului, slujitor devotat al diavolului, cu care, după propria mărturie, vorbise față către față și de la care primise mare cinste.

El însuși povestea că diavolul i-a promis rang mare după moarte, iar în viață i-a dat putere și un alai de duhuri care îi slujeau. Descria chipul acestuia ca pe o nălucire strălucitoare, cu coroană și haine minunate, iar toți demonii îi arătau ascultare.

Astfel, Ciprian a ajuns cunoscut în Antiohia ca un vrăjitor temut, ucigaș prin otrăvuri și farmece, aducător de suferință și înșelăciune, căci mulți copii erau jertfiți prin mâna lui demonilor, iar oamenii veneau la el pentru diferite patimi: desfrâu, vrajbă, mânie, pizmă. Era prețuit de păgâni ca mare slujitor al zeilor lor. Însă Dumnezeu, care nu dorește pierderea păcătosului, ci întoarcerea lui, a pregătit mântuirea și pentru Ciprian, scoțându-l din prăpastia iadului printr-un mijloc minunat.

În Antiohia trăia pe atunci o fecioară numită Iustina, fiică a părinților păgâni Edesie și Cleodonia. Ea a auzit odată, stând la fereastră, un diacon predicând despre Hristos, despre întruparea și jertfa Sa, despre înviere și înălțare. Cuvintele acestea au aprins în inima ei credința, și încet-încet a adus și pe mama și pe tatăl ei la Hristos, după ce și Edesie a avut o vedenie cu Mântuitorul și îngeri de lumină. Toți trei au fost botezați de episcopul Optat. Edesie a ajuns chiar preot, iar după un an și jumătate a adormit în credință.

Iustina a rămas nevoindu-se în curăție, post și rugăciune, ca o adevărată mireasă a lui Hristos. Dar vrăjmașul sufletelor a stârnit asupra ei ispite și necazuri. Un tânăr bogat și slăvit, Aglaid, văzând frumusețea ei, s-a aprins de dorință și a încercat să o cucerească prin cuvinte, apoi prin răpire, dar a fost respins și rușinat. Neputând să o aibă, a apelat la Ciprian, marele vrăjitor, pentru a o aduce la păcat.

Ciprian a încercat de mai multe ori, chemând demoni să aprindă inima Iustinei cu patimă. Dar de fiecare dată fecioara se apăra cu rugăciune, post și semnul crucii. Chiar demonii înfrânți îi mărturiseau lui Ciprian că nu pot răzbi în fața crucii și a numelui lui Hristos. Ciprian, rușinat de neputința puterilor întunericului, a înțeles că tot ce slujea era zadarnic. A renunțat la diavol, l-a ocărât și, în primejdie de moarte din pricina lui, s-a însemnat cu semnul crucii, chemând pe „Dumnezeul Iustinei”, și a fost izbăvit.

Plin de pocăință, a ars toate cărțile vrăjitoriei, a venit la episcopul Antim și a cerut botezul. După un timp de catehumenat, a fost primit în Biserică, iar apoi, văzându-i-se râvna, a fost făcut citeț, apoi diacon, preot și în cele din urmă episcop. Sfânta Iustina a fost pusă diaconiță și stareță a unei mănăstiri de fecioare. Amândoi au întors mulți păgâni la Hristos prin exemplul și învățătura lor.

Văzând diavolul cum Ciprian, fost slujitor al întunericului, acum aduce mântuire multora, a stârnit prigonire împotriva lui. Ighemonul Evtolmii i-a arestat pe Ciprian și Iustina și i-a supus la chinuri. Ei însă au rămas neclintiți, mărturisindu-L pe Hristos. Au fost aruncați în cazane cu apă clocotită, dar au rămas nevătămați. În cele din urmă, împăratul Claudiu i-a osândit la moarte prin sabie.

Astfel, Ciprian, cel ce odinioară fusese vrăjitor și prieten al demonilor, și Iustina, fecioara curată, au primit cununa muceniciei, devenind mărturisitori ai puterii lui Hristos și ai biruinței crucii asupra întunericului.