Sfântul Mucenic Calistrat model Athos

Pătimirea Sfântului Mucenic Calistrat și a celor împreună cu el
(27 septembrie)

În vremurile de prigoană împotriva creștinilor, vrăjmașul diavol, văzând că Biserica lui Hristos sporea din zi în zi, a ridicat cu multă ură pe cei ce aveau puterea vremelnică asupra lumii. Împărații păgâni Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305) au fost ca niște unelte ale răutății, lupi înfricoșători ridicați împotriva turmei lui Hristos. Aceștia, lăsând la o parte grijile firești ale stăpânirii, și-au pus toată silința să piardă pe creștini, socotind că nimic nu este mai vrednic pentru ei decât să nimicească Biserica. Prin poruncile lor s-a răspândit veste în tot imperiul: ori aduc creștinii jertfe idolilor, ori sunt supuși la chinuri cumplite și morți rușinoase.

În acele zile mulți credincioși au primit cununa muceniciei, trecând din Biserica luptătoare la cea biruitoare, cântând cântare de slavă lui Hristos. Între aceștia se numără și viteazul ostaș al Domnului, Sfântul Calistrat, care nu doar singur a purtat cununa, ci a adus împreună cu el și pe mulți alți frați de credință.

Sfântul Calistrat s-a născut în cetatea Cartaginei din Africa. Tatăl său era creștin, iar credința o primise la rândul său de la părintele său, pe nume Neocor. Acest Neocor slujise ca ostaș în Ierusalim, pe vremea lui Ponțiu Pilat, și a fost martor la Patimile și Învierea Domnului. Văzând minunile dumnezeiești, el a crezut, a primit Sfântul Botez de la Apostoli și s-a întors în Africa, aducând cu sine lumina credinței. Astfel, familia întreagă s-a împărtășit de darul Evangheliei.

Moștenind această comoară a credinței, Calistrat a crescut luminat de învățătura tatălui său și s-a făcut pildă de curaj și statornicie în mijlocul unei oștiri pline de păgânătate. El slujea în tabăra voievodului Persentin, la Roma, dar în taină, noaptea, se ridica la rugăciune către Hristos. Aceasta l-a dat de gol, căci unii ostași, auzindu-l chemând numele Domnului, l-au pârât voievodului.

Aducându-l înaintea sa, Persentin i-a poruncit să jertfească idolilor. Dar Calistrat a răspuns cu blândețe și hotărâre că nu poate aduce jertfă idolilor, lucruri făcute de mâini omenești, ci Unuia Singurului și Adevăratului Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului.

Voievodul, mâniindu-se, l-a supus la bătăi cumplite și chinuri, dar mucenicul nu s-a clintit, ci se ruga neîncetat: „Doamne, dă putere trupului meu slăbănogit și întărește duhul meu, ca să nu mă tem de durerile vremelnice”.

A fost târât pe cioburi ascuțite, chinuit cu apă turnată pe gât cu pâlnii și amenințat cu moartea în gurile fiarelor. Însă Calistrat a răspuns cu nădejde: „Nădăjduiesc în Dumnezeul meu că nu doar sufletul meu îl va mântui, ci și multe suflete din această oaste vor cunoaște Adevărul”.

În cele din urmă, Persentin a poruncit să fie cusut într-un sac și aruncat în mare. Însă, prin voia Domnului, sacul s-a spart, iar doi delfini l-au purtat pe sfânt până la țărm, nevătămat. Mulțimea ostașilor a văzut minunea, iar patruzeci și nouă dintre ei au căzut la picioarele lui, mărturisind: „Am cunoscut că Dumnezeul tău este Adevărat și Mare”.

Sfântul i-a întărit în credință, rugându-se pentru ei și chemându-i la Hristos. Aceștia au primit Sfântul Botez în chip minunat, fiind aruncați legați într-un iaz, dar dezlegându-li-se legăturile prin puterea lui Dumnezeu. Atunci li s-a arătat o cunună din cer și s-a auzit un glas: „Îndrăznește, Calistrate, și vino cu turma ta în locașurile veșnice!”.

Voievodul, neputând să-i clatine, a poruncit ca toți să fie închiși și, în miez de noapte, să fie uciși cu sabia. Astfel, Sfântul Calistrat și cei patruzeci și nouă de tovarăși ai săi au primit cununa muceniciei, dându-și viața pentru Hristos.

Trupurile lor au fost adunate cu evlavie de alți ostași care crezuseră în taină și au fost îngropate cu cinste. Mai apoi, peste sfintele lor moaște s-a zidit o biserică, împlinindu-se astfel cuvântul profetic al Sfântului Calistrat: „În mijlocul cetății acesteia voi zidi Biserică Domnului meu”.

Pomenirea Sfântului Calistrat și a celor împreună cu el se face la 27 septembrie, alături de alți sfinți pomeniți în aceeași zi, ca Apostolii Marcu, Aristarh și Zina, mucenița Epiharia și Cuviosul Ignatie din Capadocia.