Sfântul Mucenic Orest

Sfântul Mucenic Orest
(10 noiembrie)

În vremurile în care împăratul păgân Diocleţian domnea peste Roma şi întregul Imperiu, s-a apropiat de el un voievod vestit, numit Maximin, un om plin de cruzime şi vicleșug, care, plecându-și cu prefăcută smerenie fruntea înaintea împăratului, i-a grăit astfel:

„Stăpâne preaînalt şi împărate, ocrotitor al zeilor noştri şi pătruns până în adâncul tainelor lor, poruncește, te rog, să mă trimiți în părțile Ciliciei şi ale Capadociei, ca să pedepsesc aspru pe acei creştini rătăciţi care cutează să batjocorească pe zeii noștri și să sfideze puterea ta împărătească. Îngăduie-mi, Doamne, să-i prind pe acești necredincioși și să-i supun celor mai cumplite munci: să-i ard în foc, să-i înec în ape, să le sfărâm oasele, să le rup trupurile, să-i dau fiarelor spre sfâșiere şi, prin toate chipurile de moarte, să pierd de pe faţa pământului pomenirea celor ce nu aduc jertfă zeilor și nu se pleacă stăpânirii tale”.

Împăratul, auzind cu bucurie cuvintele acestea crude, l-a lăudat și i-a răspuns cu mândrie: „Nu numai asupra Ciliciei și Capadociei îți dau putere, ci asupra întregii mele împărății. Să cureți pământul de creștini și să mărești astfel slava zeilor noștri, care ocrotesc neamul omenesc”.

Întărindu-se cu această poruncă, Maximin a pornit la drum cu semeţie și cu multă oaste, asemenea unui lup flămând care se năpusteşte asupra unei turme neajutorate, sau precum un leu turbat, pornit să sfâşie vietățile neputincioase. Ajuns în ținutul Capadociei, a intrat în cetatea Tiana şi, căutând fără încetare creştini, a aflat din gura locuitorilor despre un doctor renumit şi virtuos, pe nume Orest. Despre acesta i s-a spus că este creştin statornic, curajos mărturisitor al lui Hristos şi învăţător al poporului, îndemnând zi de zi pe toţi către credința cea adevărată şi către cinstirea Unui singur Dumnezeu, Cel din ceruri, iar pe Iisus Hristos îl numea Fiul Celui Preaînalt.

Auzind acestea, ighemonul a poruncit îndată ca Orest să fie prins şi adus înaintea lui. Când Sfântul a fost adus, Maximin l-a privit cu trufie și l-a întrebat cu glas amenințător:

„Spune cine eşti şi care îţi este numele!”.

Sfântul Orest a răspuns cu statornicie și fără teamă:

„Sunt rob al Domnului meu Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu al cerului şi al pământului; iar numele meu cel mai de preţ este creştin, căci întru Aceluia slujesc şi cu numele Lui mă laud”.

Ighemonul, umplându-se de mânie, i-a zis:

„De vreme ce L-ai numit pe Hristos Dumnezeu şi te numeşti creştin, eşti vrednic de chinuri şi de moarte”.

Dar Sfântul, neclintit, i-a răspuns:

„Să piară zeii care n-au făcut cerul şi pământul! Din copilărie am învățat să aduc laudă şi jertfă Dumnezeului Celui viu, iar idolilor tăi, demonilor celor necurăți, nu m-am închinat și nici nu mă voi închina”.

Maximin, dorind să-l prindă cu vicleşug, a încercat să-l ademenească cu făgăduințe lumești:

„Eşti tânăr, înţelept şi priceput în ştiinţa doctoricească; îmi este milă de tine. Supune-te poruncilor împăratului, jertfeşte zeilor şi vei fi asemenea fiului meu, având cinste şi slavă, iar de va afla împăratul despre tine, mare răsplată vei avea”.

Sfântul însă i-a răspuns cu blândeţe şi fermitate:

„Nu mă vei înșela cu vorbe amăgitoare. Nu caut slava trecătoare și nu mă tem de chinuri pentru numele lui Hristos. Mai cu dor îmi pun nădejdea în a răbda toate durerile, ca să câștig harul Lui și să mă numesc fiu al Lui în împărăția cea cerească”.

Furios, ighemonul a început să batjocorească credinţa creştină, zicând că Hristos ar fi fost doar un om răstignit ca tâlhar. Sfântul i-a răspuns:

„De ai fi cunoscut puterea Celui răstignit, te-ai fi lepădat de înșelăciunea idolilor și Ți-ai fi plecat genunchiul înaintea Lui, căci este adevărat Dumnezeu, născut din Tatăl, Care pentru noi S-a făcut om şi ne-a izbăvit din robia diavolului”.

Cuprins de mânie, Maximin a poruncit să fie dus Sfântul în templul idolilor, strălucitor de aur și argint, și i-a zis: „Închină-te acestor zei!”.

Dar Orest a strigat cu râvnă sfântă:

„Aceştia sunt lucrări ale mâinilor omeneşti: nu văd, nu aud, nici nu pot să-și ajute lor înşile. Cum aş putea să mă închin lor?”.

Atunci tiranul a poruncit să fie dezbrăcat şi bătut cumplit. L-au lovit cu toiege, cu frânghii, cu vine de bou, până ce uneltele s-au sfărâmat, iar ostașii s-au schimbat, atât era de neclintit Sfântul în răbdarea sa. Apoi i-au ars coastele cu fier înroșit, i-au turnat oțet şi sare în răni.

Dar Orest, ridicând ochii către cer, a strigat către Dumnezeu. A suflat apoi spre idolii din templu, iar aceştia, prin puterea lui Hristos, s-au prăbuşit, făcându-i pe toţi să fugă înspăimântaţi, iar templul s-a cutremurat şi s-a risipit.

Închis într-o temniţă întunecoasă, fără hrană şi apă, timp de şapte zile, Sfântul nu încetă a se ruga. A opta zi, iar a fost scos la judecată.

Văzând că nu-l poate pleca, Maximin a poruncit să-i bată în călcâie douăzeci de cuie mari de fier şi să fie legat de un cal sălbatic şi târât până la moarte. Astfel, sfârşind în chinuri, Orest și-a dat sufletul în mâinile Domnului, târât douăzeci şi patru de stadii depărtare de cetate. Trupul său a fost aruncat în râul Fiva.

Însă un bărbat luminat ca soarele, trimis de Dumnezeu, a adunat cu evlavie moaştele mucenicului şi le-a îngropat pe un munte din apropierea Tiana-ei, spre mărirea lui Hristos, Cel Preaslăvit în veci. Amin.