Viața Sfintilor Preoti Mărturisitor Ioan din Galeș si Moise Măcinic din Sibiel

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Transilvania, o perioadă marcată de presiuni religioase și politice din partea Imperiului Habsburgic, numeroși preoți și credincioși ortodocși români s-au ridicat cu mult curaj pentru a-și apăra credința strămoșească. Aceștia s-au opus cu fermitate încercărilor autorităților de a-i îndepărta de „Legea strămoșească” – adică de credința ortodoxă moștenită din vechime.

Printre cei mai de seamă apărători ai dreptei credințe s-au numărat preoții Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș, ambele sate făcând parte atunci din districtul (sau „scaunul”) Săliște, o zonă cunoscută pentru atașamentul său față de Biserica Ortodoxă.

Preotul Moise Măcinic din Sibiel

Preotul Moise Măcinic a fost hirotonit (adică sfințit preot) în jurul anului 1746, la București, de către Mitropolitul Neofit al Țării Românești, deoarece în Transilvania nu mai exista, la acea vreme, un episcop ortodox.

Ridicându-se cu îndrăzneală împotriva Uniației – mișcarea prin care o parte a clerului român din Transilvania fusese silită să treacă la catolicism, păstrând doar aparențele ritului răsăritean – Moise Măcinic a fost arestat și întemnițat la Sibiu. A îndurat acolo 17 luni de închisoare, după care a fost eliberat cu condiția să renunțe complet la slujirea preoțească și să ducă o viață simplă, ca un țăran de rând.

În anul 1752, el a fost ales, împreună cu Oprea Nicolae din Săliște, să plece la Viena pentru a prezenta împărătesei Maria Tereza o petiție în numele credincioșilor ortodocși din sudul Transilvaniei – din zonele Făgăraș, Sibiu, Sebeș și Orăștie. În acest document, ei cereau recunoașterea și respectarea drepturilor Bisericii Ortodoxe și libertatea de a-și practica credința fără constrângeri.

Deși împărăteasa i-a primit în audiență, în loc să primească un răspuns favorabil, cei doi trimiși au fost arestați și închiși în temuta fortăreață Kufstein, situată în Munții Tirolului, o închisoare folosită pentru deținuți politici și religioși.

În anii următori, clerul și credincioșii ortodocși din Transilvania au făcut nenumărate demersuri pe lângă autoritățile habsburgice, cerând eliberarea celor doi prizonieri. Într-o scrisoare datată 24 iulie 1784, Stana, soția lui Oprea Nicolae, îi cerea împăratului Iosif al II-lea să-l elibereze pe soțul ei, care se afla în robie de 32 de ani. Conducerea închisorii a răspuns însă că nu mai știe nimic despre el. Aceasta arată că atât Oprea Nicolae, cât și preotul Moise Măcinic și-au sfârșit viața în temnița de la Kufstein, murind pentru credința ortodoxă și dobândind astfel cununa muceniciei.

Preotul Ioan din Galeș

Un alt vrednic mărturisitor al credinței a fost preotul Ioan din Galeș, care fusese hirotonit tot peste munți, la București sau la Râmnic, în lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. El s-a făcut cunoscut ca unul dintre cei mai hotărâți și curajoși apărători ai ortodoxiei, refuzând să se supună oricărei presiuni venite din partea autorităților habsburgice, care încercau să impună unirea religioasă cu Roma.

Pentru tăria credinței sale, în 1756, Ioan din Galeș a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. Din ordinul împărătesei Maria Tereza, a fost transferat în închisoarea cetății Deva, unde trebuia să rămână până la moarte. Totuși, la sfârșitul anului următor, el a fost mutat, sub pază strictă, în închisoarea din Graz (Austria).

Cronicarul brașovean Radu Duma nota că, în anul 1776, câțiva negustori din Brașov au reușit să-l viziteze în temniță. Preotul le-ar fi spus atunci, cu hotărâre, că mai bine va muri acolo decât să-și lepede credința strămoșească.

Mai târziu, el a fost mutat în fortăreața Kufstein, aceeași închisoare unde își sfârșiseră viața și alți apărători ai ortodoxiei transilvănene.

În 1780, un alt deținut al fortăreței, sârbul Ghenadie Vasici, a reușit să trimită o scrisoare către țarina Ecaterina a II-a a Rusiei și către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, cerând sprijin pentru eliberarea sa. În acea scrisoare, el menționa:

„Aici, în fortăreață, se află și un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care suferă în robie de 24 de ani pentru credința ortodoxă.”

Acest preot nu era altul decât Ioan din Galeș, întemnițat încă din 1756 – fapt care confirmă că, într-adevăr, la acel moment se afla în captivitate de douăzeci și patru de ani.

Cinstirea martirilor

Pentru curajul lor neclintit, pentru mărturisirea credinței ortodoxe în fața persecuțiilor și pentru moartea lor mucenicească, Sfinții Preoți Martiri Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel au fost cinstiți de către credincioși ca sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române. Ei sunt pomeniți cu evlavie, mai ales de către creștinii din Transilvania, pământul din care s-au ridicat și pe care l-au sfințit prin jertfa lor.