Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Anempodist, Elpidifor, Aftonie

Pătimirea Sfinţilor Mucenici Achindin, Pigasie, Anempodist, Elpidifor, Aftonie şi a celor împreună cu dânşii

(2 noiembrie)

În vremea împăratului Savorie al Persiei, care era orbit de închinarea la idoli și cufundat în nelegiuire, s-a ridicat o cumplită prigoană împotriva creștinilor. Cuprins de ură față de cei ce slujeau lui Hristos, acest împărat nelegiuit a hotărât să-i stârpească din pământul său. Însă în mijlocul curților lui împărătești se aflau, tainic ascunși între slujitori, trei bărbați cu totul credincioși lui Hristos: Achindin, Pigasie și Anempodist. Deși împlineau slujbele lumești ale curții, inima lor era întreagă la Dumnezeu, și prin pilda, blândețea și învățăturile lor îi aduceau pe mulți păgâni la credința cea adevărată.

Dar un om rău și invidios i-a pârât împăratului, spunând că acești trei nu doar cred în Cel răstignit, ci și atrag și pe alții la credința creștină, „otrăvindu-i”, cum spunea, cu învățătura lor. Savorie, mâniat, a zis celor ce-l clevetiseră: „De ce nu mi i-ați arătat mai dinainte, ca să-i pedepsesc după faptele lor?” Iar aceia i-au răspuns: „Dacă poruncești, stăpâne, îi aducem îndată înaintea ta.”

Împăratul porunci ca sfinții să fie prinși. Trimișii au venit la casa unde se aflau aceștia, dar i-au găsit la rugăciune, cu ușile încuiate, căci nu voiau a fi tulburați în vremea convorbirii lor cu Dumnezeu. Ostașii au dărâmat ușile și, legându-i, i-au dus înaintea împăratului.

Savorie i-a privit cu fățarnică blândețe și i-a întrebat:

– „De unde sunteți, fiii mei?”

Iar sfinții au răspuns cu îndrăzneală:

– „Împărate, patria noastră este în cer. Moșia și viața noastră este Preasfânta Treime – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh – un singur Dumnezeu adevărat, de o ființă și nedespărțit.”

Împăratul, încruntându-se, le-a zis:

– „Sunteți prea îndrăzneți! Încă nu știți chinurile și rănile ce vi se pot face.”

Dar sfinții au răspuns:

– „Suntem îndrăzneți pentru Dumnezeul nostru și gata să suferim orice chin. Încearcă-ne cu fapta și vei vedea dacă ne vom lepăda de Hristos!”

Atunci, mânios, împăratul a poruncit să-i întindă la pământ și să-i bată cu toiege cu ghimpi. Dar, pe când trupurile lor erau sfâșiate, ei cântau:

„Vezi, Doamne, nu ne lăsa și nu Te depărta de la noi, ca toți să cunoască puterea Ta!”

Cei ce-i băteau au slăbit, dar împăratul a poruncit altora să-i lovească în locul lor. Răbdarea sfinților a fost nebiruită: nu strigau, nu se văitau, ci binecuvântau pe Dumnezeu.

Văzând aceasta, împăratul s-a mirat și deodată a căzut de pe tron, ca mort. Sfinții au strigat:

„Domnul nostru, Cel ce ți-a dat viața, te va ridica, ca să cunoști puterea Lui!”

Și într-adevăr, s-a ridicat, dar în loc să se smerească, s-a înverșunat și mai mult, socotind că sfinții făceau farmece. Atunci a poruncit să-i spânzure de lemne și să se aprindă foc dedesubtul lor.

Atârnând astfel deasupra flăcărilor, sfinții cântau:

„Hristoase, Luminătorul și Făcătorul nostru, Care ai fost spânzurat pe lemn pentru noi, caută spre pătimirea noastră și ne mântuiește!”

Și îndată li S-a arătat Domnul, strălucind ca soarele. Legăturile s-au desfăcut, focul s-a stins, iar trupurile lor s-au făcut sănătoase. Împăratul, uimit, a întrebat cum s-a întâmplat aceasta, iar sfinții i-au răspuns:

„Hristos, Dumnezeul nostru, ne-a izbăvit din mâinile tale! Vezi puterea Lui și te rușinează!”

Dar împăratul, în loc să se înfricoșeze, a început să hulească pe Hristos. Atunci glasurile sfinților s-au ridicat:

„Mute să fie buzele care hulesc pe Dumnezeul cel viu!”

Și îndată limba împăratului s-a legat și a amuțit. A început să se zvârcolească, arătând cu mâinile spre slugi să-i ducă pe sfinți în temniță.

Cei de față au crezut că și-a pierdut mințile, iar el, în furia lui, și-a sfâșiat haina împărătească și călca porfira sub picioare, spre uimirea tuturor. Mulți au priceput că puterea lui Dumnezeu Se arătase asupra tiranului. Iar sfinții au strigat către popor:

„O, nepricepuților! Văzând, nu vedeți, și auzind, nu auziți. Învârtoșate sunt inimile voastre!”

Atunci o ceată de îngeri luminoși s-a arătat din cer, iar mulți dintre cei de față, căzând la pământ de spaimă, au crezut în Hristos. Împăratul, neputând rosti cuvânt, se lovea peste obraji de mânie, până când Sfântul Achindin a zis:

„În numele lui Iisus Hristos, grăiește!”

Și îndată limba i s-a dezlegat – dar nu pentru pocăință, ci pentru o hulă și mai mare.

A poruncit atunci să se aprindă un pat de fier și să fie așezați sfinții pe el. Ei se rugau cu tărie, cântând psalmii:

„Cercatu-ne-ai, Doamne, cu foc, precum se lămurește argintul...”

Și iarăși un glas din cer le-a zis:

„Credința voastră s-a întărit, cererile voastre se vor împlini!”

Mulți din popor, auzind acel glas, au strigat:

„Unul este Dumnezeul adevărat, Hristos Cel pe Care Îl mărturisesc acești pătimitori!”

O ploaie puternică s-a pogorât din cer, stingând focul și răcorind pe sfinți, iar cei care crezuseră au primit botezul ceresc, fiind acoperiți cu rouă și cu lumina îngerilor. Căci s-au arătat îngerii îmbrăcându-i în haine albe, semn al curățirii lor.

Furios, împăratul a spus că sfinții au făcut vrăjitorii și a poruncit să-i arunce în mare, în saci de piele. Dar Dumnezeu a trimis pe Sfântul Aftonie, cel care se pocăise și fusese ucis pentru Hristos, să-i scoată vii din valuri. Văzând că nu muriseră, Savorie a omorât ostașii care îi aruncaseră în mare, socotind că nu-i ascultaseră.

Apoi sfinții au fost din nou aruncați în temniță, iar împăratul, cu mintea tulburată, se sfătuia cu boierii săi. Unul dintre ei, Elpidifor, i-a spus cu curaj: „Noi nu vom mai prigoni pe nevinovați, căci tu, împărate, ești nebun.” Atunci Savorie a poruncit să-l lovească peste față, dar boierii s-au unit cu Elpidifor, mărturisind și ei pe Hristos.

Într-o noapte, împăratul a hotărât pierzarea tuturor. A poruncit să fie aruncați sfinții într-o groapă cu fiare, dar animalele nu s-au atins de ei. Apoi au fost spânzurați și strujiți până la oase, dar au rămas nevătămați. În cele din urmă, împăratul a hotărât tăierea lor.

Când au fost duși la locul de ucidere, mulțime de creștini îi urmau plângând. Sfinții le-au spus:

„Nu vă temeți, fraților, căci Dumnezeu vă va trimite păstori și vă va întări credința!”

Dar mulțimea era atât de mare încât slugile au spus împăratului că tot poporul s-a alipit de cei trei creștini. Atunci tiranul a poruncit ca trei sute de ostași să omoare pe toți cei ce-i urmează. Însă printre credincioși erau și boieri, între care și Elpidifor. Împăratul, chemându-l, l-a mustrat, dar acesta i-a răspuns cu tărie:

„Fă ce voiești, căci Hristos este Dumnezeul nostru cel adevărat, iar zeii tăi sunt diavoli.”

Mânios, Savorie i-a osândit la moarte. Când au fost duși afară din cetate, toți creștinii au strigat:

„Slavă Ție, Dumnezeule, că ne-ai arătat calea cea adevărată!”

Și, sărutându-se unii pe alții, au primit tăierea. În acea zi au căzut de sabie șapte mii de creștini, împreună cu Sfântul Elpidifor.

Sfinții Achindin, Pigasie și Anempodist au fost însă păstrați în viață, pentru ca împăratul să-și arate pe deplin nebunia. A poruncit să-i arunce într-un cuptor aprins. Dar Sfântul Achindin i-a zis:

„Mai mare cuptor ți s-a gătit ție, în gheena, o, fiu al diavolului!”

Savorie, înfuriat, și-a chemat mama, întrebând-o cum se tâlcuiește numele lui. Ea, care în taină era creștină, a răspuns zâmbind că moșul său se numea Savorie. Împăratul, văzând că râde, a năvălit asupra ei și a bătut-o. Iar ea, căzând la picioarele sfinților, a strigat:

„Mântuiți-mă, robii lui Hristos, că diavol și satan am născut eu pe acest ticălos!”

Atunci tiranul, de mânie, a poruncit să fie aruncată și mama sa în cuptor, împreună cu cei trei sfinți. Dintre ostași, douăzeci și opt au mărturisit și ei credința în Hristos și s-au aruncat de bunăvoie în foc.

În cuptor, sfinții se rugau și cântau, iar îngerii s-au arătat împrejur, primind sufletele lor și umplând locul de mireasmă cerească. Când focul s-a stins, trupurile lor au fost găsite întregi și nevătămate, răspândind bună mireasmă. Credincioșii le-au îngropat cu cinste, preamărind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Unul Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.