Sfantul Cuv Sofronie, Sfantul Mucenic Oprea, Sfantul Visarion

Sfinții Mărturisitori ai Ortodoxiei din Transilvania și Banat

Sfântul Cuvios Visarion Sarai

(pomenit la 21 octombrie)

Acest mare apărător al credinței ortodoxe din Banat și Transilvania a fost unul dintre cei mai de seamă luptători împotriva unirii forțate a credincioșilor ortodocși cu Biserica Romei. Era de neam sârb și s-a născut în Bosnia, în anul 1714. Încă din tinerețe a fost un om foarte evlavios și dornic de viață pustnicească. În anul 1738, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sfântul Sava din Țara Sfântă, unde a deprins o viață aspră și plină de rugăciune.

După ce s-a întors în Serbia, s-a retras pentru câțiva ani într-o peșteră, ducând o viață de sihastru. Datorită sfințeniei vieții sale și a rugăciunii neîncetate, Dumnezeu i-a dăruit harul facerii de minuni.

Auzind despre viața și râvna lui duhovnicească, patriarhul ortodox Arsenie de la Karloviț, care trecea printr-o perioadă grea din cauza convertirilor forțate la uniație din Banat și Transilvania, l-a chemat pe Cuviosul Visarion. L-a hirotonit preot și l-a trimis ca misionar pentru apărarea credinței ortodoxe în nord-vestul Carpaților.

În ianuarie 1744, plin de râvnă și curaj, Cuviosul Visarion a pornit spre Banat. Poporul l-a primit cu mare bucurie, ca pe un sfânt trimis de Dumnezeu. Mii de credincioși veneau să-l întâlnească, să-l asculte și să se întoarcă la Biserica Ortodoxă. Oriunde mergea, îi îndemna pe oameni să nu părăsească „legea străbună” și să rămână statornici în credința apostolică.

Din Timișoara a mers la Lipova, aproape de Arad, unde a fost ascultat de o mulțime mare de oameni. Aici a ridicat o cruce de lemn în centrul satului, care a devenit loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși. Prin predica și exemplul său, a reușit să unească aproape toți credincioșii sub semnul Crucii lui Hristos. Apoi și-a continuat misiunea de întărire a credinței la Deva, Orăștie și Săliștea Sibiului, unde tot mai mulți oameni veneau să-l asculte.

La 26 aprilie 1744, în timp ce se îndrepta spre Sibiu, a fost arestat de armata austriacă și dus la Viena. Acolo a fost judecat și închis în temuta închisoare de la Kufstein, din ordinul împărătesei Maria Tereza. În această temniță a fost supus la chinuri cumplite pentru credința sa. După aproape un an de suferințe, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, devenind unul dintre marii sfinți mărturisitori ai Ortodoxiei din Transilvania.

Pentru curajul și jertfa sa, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în februarie 1950, sub numele de „Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion”, rânduind ca zi de pomenire 21 octombrie.

Sfinte Preacuvioase Părinte Visarioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfântul Sofronie Mărturisitorul de la Cioara-Sebeș

(pomenit la 21 octombrie)

Sfântul Cuvios Sofronie s-a născut în satul Cioara (astăzi Săliștea, județul Alba). Din copilărie a fost un tânăr plin de credință și de dragoste față de Dumnezeu. A intrat în monahism într-una dintre sihăstriile Țării Românești, unde a dus o viață sfântă, devenind cunoscut pentru evlavia și asprimea vieții sale pustnicești.

În anul 1756, s-a întors în satul natal și a întemeiat în pădurile din apropiere o mică mănăstire, numită „Schitul Cioara”, unde s-au adunat și câțiva ucenici ai săi. Văzând însă suferințele și nedreptățile la care erau supuși românii ortodocși din Ardeal, a fost cuprins de o mare râvnă pentru apărarea credinței și a început să călătorească prin sate, întărind poporul în credință și învățându-l să rămână statornic în Ortodoxie.

Pentru curajul său, a fost prins, întemnițat și bătut crunt la porunca autorităților din Transilvania. După eliberare, a reluat lupta pentru credință, străbătând satele din Munții Apuseni și îndemnându-i pe oameni să nu se lepede de credința strămoșească. Din nou a fost arestat și chinuit pentru Hristos, dar cu rugăciunile credincioșilor a fost eliberat.

La 14 februarie 1761, a organizat un mare sobor la Alba Iulia, cerând împăratului egalitate în drepturi pentru români și un episcop ortodox pentru Ardeal. Dorința i s-a împlinit curând, iar el s-a retras la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde și-a petrecut restul vieții în rugăciune, trecând cu pace la Domnul.

Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1955, înscriindu-l între sfinții mărturisitori ai credinței, cu zi de pomenire 21 octombrie.

Sfinte Preacuvioase Părinte Sofronie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfântul Mucenic Oprea Nicolae din Săliștea Sibiului

(pomenit la 21 octombrie)

Sfântul Mucenic Oprea Nicolae s-a născut în Săliștea Sibiului, în vremea împărătesei Maria Tereza (1740–1780). Era un om simplu, plugar, care trăia cu soția și copiii săi în credință și cucernicie. În acea perioadă, autoritățile habsburgice încercau cu forța să-i determine pe românii ortodocși să accepte unirea cu Roma. Li se luau bisericile, preoții erau izgoniți, iar cei care refuzau să treacă la uniație erau asupriți cu biruri, amenințări și întemnițări.

Văzând suferințele poporului, Oprea s-a ridicat ca un adevărat apărător al credinței. S-a întărit în rugăciune și post, a primit binecuvântarea preoților prigoniți și, cu mult curaj, a mers prin sate, întărind și mângâind pe cei aflați în suferință. Îi îmbărbăta pe credincioși să rămână tari în credința ortodoxă, chiar cu prețul vieții.

Când s-a prezentat înaintea conducătorului ținutului, cerând oprirea prigoanelor și libertate pentru mărturisirea credinței, a fost mustrat și amenințat cu moartea. Neînfricat, Oprea a mers chiar la Viena, în toamna anului 1748, pentru a se plânge împărătesei Maria Tereza și a cere libertate pentru Biserica Ortodoxă, arătând că unirea cu Roma s-a făcut pe ascuns, fără știrea credincioșilor.

Împărăteasa, deși s-a prefăcut că îl ascultă, a dat în taină poruncă să fie întemnițat la întoarcerea în Ardeal. Aflând de aceasta, Oprea s-a refugiat în Banat, unde a lucrat o vreme ca păstor. Dar, mișcat de durerea poporului său, a plecat din nou la Viena, cerând împărătesei oprirea prigoanelor și libertate pentru credincioși, spunând:

„Sau vlădică de legea noastră, sau drum slobod să plecăm din țară.”

Pentru această îndrăzneală, împărăteasa a poruncit ca Oprea să fie întemnițat pe viață în cetatea Kufstein din Tirol. Acolo și-a sfârșit viața în lanțuri, primind cununa muceniciei pentru Hristos. Soția sa, Stana, l-a așteptat ani de zile, stând îmbrăcată în negru la ușa bisericii, rugându-se și plângând, dar el nu s-a mai întors niciodată.

Sfântul Oprea Nicolae a rămas în conștiința Bisericii ca simbol al curajului și al dragostei de credință, iar Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 21 octombrie, împreună cu Sfinții Visarion și Sofronie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Tot în această zi mai prăznuim şi aducerea moaştelor Sfântului Ilarion, episcopul Melischiei, în cetatea Târnovo.