Sfântul Mucenic Nestor, Sfânta Mucenita Procla

Pătimirea Sfântului Mucenic Nestor

(27 octombrie)

Pe vremea împăratului păgân Maximilian, numit și Gherculie, prieten și împreună-lucrător al lui Dioclețian, s-au săvârșit mari prigoniri împotriva creștinilor. Venind acesta în cetatea Tesalonicului (Solunului) și aruncând în temniță pe Sfântul Dimitrie, voievodul și apărătorul cetății, pentru mărturisirea credinței în Hristos, el se desfăta cu jocuri sângeroase și priveliști nelegiuite, lăudându-se cu luptătorul său vestit, numit Lie.

Lie era un om uriaș la statură, de neam vandal, de o putere trupească înspăimântătoare și cu o înfățișare fioroasă, asemenea unei fiare sălbatice. Glasul îi răsuna ca un răget de leu, iar privirea lui tulbura și pe cei mai viteji. În el, spuneau credincioșii, locuiau duhuri necurate, căci puterea lui era mai presus de fire și niciun om nu putea să-i stea împotrivă. Mulți luptători vestiți și viteji pieriseră sub mâinile lui, iar împăratul, iubitor de sânge, îl prețuia nespus, bucurându-se că acest slujitor al său aducea moarte și groază în popor.

În mijlocul cetății, împăratul a poruncit să se ridice un loc de luptă pe stâlpi înalți, larg și întărit, ca toți să poată vedea luptele lui Lie. Sub acel loc, înfipte cu vârful în sus, se aflau nenumărate sulițe, pregătite pentru a străpunge pe cel care ar fi fost aruncat de Lie în jos. Acolo se desfășurau înfricoșatele întreceri, în care luptătorul barbar ucidea fără milă pe oricine îi era adus înainte, iar trupurile cădeau peste sulițe, sfâșiindu-se. Mulțimea păgânilor privea și se bucura, iar împăratul se mândrea cu puterea celui rău.

Dar poporul credincios al Tesalonicului, văzând atâta vărsare de sânge nevinovat, gemea în taină și se ruga lui Dumnezeu. Căci între cei uciși se aflau mulți creștini aduși cu sila la luptă, ca să fie batjocoriți și omorâți.

În acea vreme era în cetate un tânăr frumos și curajos, cu numele Nestor. Abia îi mijise barba, dar inima lui era plină de credință și de bărbăție. El era ucenic al Sfântului Dimitrie, de la care învățase adevărata credință în Hristos. Văzând nelegiuirile ce se săvârșeau și moartea creștinilor, Nestor s-a umplut de râvnă dumnezeiască și a hotărât să se lupte cu Lie.

A alergat la temnița unde era închis Sfântul Dimitrie și, căzând la picioarele lui, i-a spus:

„Plăcutule al lui Dumnezeu, Lie a ucis fără milă pe mulți dintre credincioși. Roagă-te pentru mine, ca Domnul, prin sfintele tale rugăciuni, să-mi dăruiască puterea de a-l birui pe acest potrivnic, spre rușinarea celor necredincioși și spre slava numelui lui Hristos!”

Atunci Sfântul Dimitrie, ridicându-și mâinile spre cer, a făcut semnul Sfintei Cruci pe fruntea și pieptul tânărului și l-a binecuvântat, zicând cu putere profetică:

„Mergi, fiule! Pe Lie îl vei birui și prin această biruință Îl vei mărturisi pe Hristos!”

Întărit cu această binecuvântare, Nestor a pornit cu îndrăzneală către locul de luptă. În fața tuturor și-a aruncat hainele și a strigat cu glas mare:

„Eu sunt cel ce vreau să mă lupt cu Lie!”

Împăratul, văzându-l tânăr și firav, s-a mirat și i-a zis cu dispreț:

„Nebunule, nu ai văzut câți bărbați puternici a doborât Lie? Cum îndrăznești tu, un tânăr slab și neîncercat, să te împotrivești unuia cu care nimeni nu se poate asemăna sub soare?”

Dar Nestor i-a răspuns cu tărie:

„Poate că trupul meu e mic și neputincios, dar mare și nebiruită este puterea lui Hristos, Dumnezeul meu, în Care nădăjduiesc. În numele Lui mă voi lupta și-L voi birui pe vrăjmașul acesta!”

Împăratul, auzind numele lui Hristos, s-a mâniat cumplit și a poruncit ca tânărul să fie lăsat să se lupte, nădăjduind că va fi omorât de Lie, precum și ceilalți.

Atunci Nestor s-a urcat pe podul cel înalt, făcându-și semnul crucii și strigând:

„Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”

Lie s-a repezit asupra lui cu furie, dar Dumnezeu, Care l-a întărit odinioară pe David împotriva lui Goliat, a întărit și acum pe tânărul Său ostaș. Cu o putere venită de sus, Nestor a prins pe uriaș și, răsturnându-l, l-a aruncat de pe pod în sulițele ascuțite. Căzând, Lie a fost străpuns și și-a dat sufletul cel necurat. Astfel s-a stins mândria împăratului și s-a risipit slava celui fără de Dumnezeu.

Poporul Tesalonicului a izbucnit în strigăte de bucurie, iar creștinii au mărturisit cu glas mare:

„Mare este Dumnezeul lui Dimitrie!”

Împăratul, rușinat și plin de mânie, s-a întors în palatul său, tânguindu-se pentru pierderea luptătorului său. A poruncit ca Nestor să fie prins, iar când a aflat că Sfântul Dimitrie fusese cel care îl întărise și îl binecuvântase, a hotărât moartea amândurora.

Sfântul Dimitrie a fost străpuns cu sulițe în temniță, iar Sfântului Nestor i s-a tăiat capul. Amândoi și-au sfârșit viața pământească primind cununa biruinței de la Hristos, răsplătitorul celor ce luptă pentru adevăr.

Astfel au intrat ei în împărăția cerească, spre slava lui Dumnezeu și spre mângâierea credincioșilor, iar noi, prin rugăciunile lor, să ne învrednicim de aceeași răsplată întru Hristos Domnul. Amin!