Sfânta Antuza, mama Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Sfânta Antuza, mama Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur
(13 noiembrie)

Sfântul Ioan Gură de Aur, luminătorul întregii lumi creștine, marele dascăl al Bisericii, cel ce s-a ridicat ca un stâlp neclintit al credinței și ca un neobosit propovăduitor al pocăinței, s-a născut în Antiohia Siriei, într-o familie vestită și înstărită, deși părinții săi erau pe atunci adepți ai credinței elinești. Tatăl său, Secund, era voievod, iar mama sa, Sfânta Antuza, tânără, distinsă și foarte virtuoasă. După ce a ajuns la vârsta potrivită, părinții l-au dat la cele mai înalte școli ale timpului; a fost încredințat lui Libanie Sofistul și lui Andagratie Filosoful, mari dascăli ai lumii păgâne. A deprins cu o ușurință uimitoare întreaga înțelepciune grecească, iar Duhul Sfânt lucra deja în inima lui, luminându-i mintea astfel încât, deși tânăr, covârșea prin agerime și înțelepciune și pe cei mai vârstnici.

Cunoscând adevărul despre Dumnezeul cel Unic și adevărat, Ziditorul tuturor, a lepădat credința păgânească și a alergat cu smerenie la Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, primind de la el Sfântul Botez, iar prin el viață nouă și luminare cerească. Dumnezeu, în milostivirea Sa, nu a lăsat ca părinții lui să rămână în rătăcire, ci i-a luminat și pe ei, iar puțin după aceea, tatăl lui Ioan a trecut la Domnul. Mama lui, Sfânta Antuza, era atunci abia ieșită din adolescență, însă nu a voit să-și lege viața de alt bărbat, ci s-a dedicat creșterii fiului ei în cele bune.

La optsprezece ani, dorind să-și desăvârșească învățătura, Ioan a plecat la Atena, unde, prin inteligență, ascuțimea minții și cuvântul său dulce, a depășit pe mulți filosofi faimoși ai vremii. Acolo l-a întâmpinat invidia unui filosof numit Antimie, care nu numai că îl poneghea, ci a îndrăznit să rostească hule împotriva Mântuitorului Hristos. Îndată un duh necurat l-a cuprins și l-a aruncat la pământ, iar oamenii îngroziți au alergat la Ioan cerând să fie izbăvit. Sfântul a rostit cu putere că fără pocăință și mărturisire nu există vindecare. Atunci Antimie, ieșindu-și din sine, a mărturisit cu glas mare că nu există alt Dumnezeu decât Cel vestit de Ioan, iar duhul a ieșit din el. Acea minune a întors la Hristos nu numai pe filosof și casa lui, ci și pe mulți atenieni.

Văzând episcopul Atenei darul neobișnuit care era în Ioan, a dorit să-l păstreze aproape și să-l hirotonească, dar fericitul, cunoscând aceasta, s-a întors în taină în Antiohia. Aici, împreună cu prietenul său Vasile, a început să dorească viața monahală. Fiind însă încă tânăr, mama sa, Sfânta Antuza, l-a rugat cu lacrimi fierbinți să nu o părăsească până la moartea ei, amintindu-i jertfa ei de văduvie pentru el. Ioan, mișcat de durerea ei, a mai zăbovit o vreme. În acel timp, a fost făcut anagnost de Patriarhul Zinon al Ierusalimului.

După moartea Sfintei Antuza, Ioan a împărțit toată averea săracilor, a eliberat pe slugi și s-a retras la mănăstire, unde s-a nevoit în rugăciune, post, scriere duhovnicească și smerenie. Amin!