Sfântul Cuvios Nil Athonitul

Sfântul Cuvios Nil Athonitul
(12 noiembrie)

Sfântul Nil, cunoscut în toată Ortodoxia ca „Izvorâtorul de Mir”, s-a născut în ținutul Moreei și, din tinerețe, a fost chemat de Dumnezeu la viață duhovnicească și slujire sfântă. Tuns în monahism și hirotonit ieromonah, el a dorit din toată inima să urmeze calea nevoinței și a rugăciunii neîncetate. Împreună cu unchiul său, care de asemenea trăia viață monahicească, a plecat către Sfântul Munte Athos, acel locaș binecuvântat al isihasmului, unde de-a lungul veacurilor au înflorit mari sihaștri și îndrumători duhovnicești.

Ajungând acolo, Sfântul Nil a ales o nevoință aspră, petrecându-și viața în liniște și în retragere totală într-un loc stâncos și izolat, numit „Pietrele Sfinte”, aflat pe una dintre înălțimile abrupte ale Athosului. Acolo, departe de oameni, dar neîncetat aproape de Dumnezeu, și-a petrecut anii în rugăciune adâncă, în post, priveghere și tăcere, devenind un adevărat înger în trup și luminându-și sufletul cu harul dumnezeiesc.

Când a venit vremea să treacă din această viață la Domnul, Dumnezeu a preaslăvit ostenelile lui. După adormirea sfântului, trupul său a devenit izvor de bună-mireasmă și de vindecare: din moaștele sale a început să curgă un șuvoi minunat de mir, un mir atât de bogat încât izvora chiar din vârful muntelui și se scurgea până în mare. Această minune fără asemănare în istoria monahismului a adus mulțime de oameni bolnavi și suferinzi din multe părți, care au venit cu credință să caute ajutor și tămăduire.

Mulțimea pelerinilor însă a tulburat pacea unuia dintre ucenicii marelui nevoitor, care trăia și el în pustnicie lângă locul sfințit. Dorind liniște pentru rugăciune, acesta s-a rugat cu lacrimi Sfântului Nil să facă să înceteze acel izvor minunat, iar prin iconomie dumnezeiască mirul a încetat de îndată să mai curgă.

Sfântul Nil Izvorâtorul de Mir a fost unul dintre cei mai mari asceți ai lumii ortodoxe, asemănându-se cu sfinții sihaștri și făcători de minuni din primele veacuri ale creștinismului, iubitor al pustiei și părtaș al vederii lui Dumnezeu. El s-a mutat către cele veșnice în secolul al XVII-lea, lăsând Bisericii o moștenire de sfințenie, de har și de minunare, iar numele său rămâne până azi cinstit cu evlavie de credincioși. Amin!