Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Romei

Viaţa şi pătimirea Sfîntului Mucenic Clement, Papă al Romei
(24 noiembrie)

 În vechea Romă trăia Faust, bărbat de neam împărătesc, căsătorit cu Matilda, și ea rudă cu împărații August și Tiberiu. Aveau trei fii: gemenii Faust și Faustinian și pe cel mai mic, Clement. Fratele desfrânat al lui Faust, aprinzându-se de frumusețea Matildei, a început s-o ispitească, dar ea, femeie înțeleaptă, l-a respins și, ca să scape de el fără să facă scandal, i-a spus soțului un vis înfricoșător: că ea și gemenii vor muri, dacă nu pleacă din Roma pentru zece ani. Faust, înspăimântat, a trimis-o cu cei doi fii la Atena, pe mare, iar el a rămas în Roma cu Clement.

Pe drum s-a iscat o furtună, corabia s-a sfărâmat, iar Matilda, crezându-și copiii înecați, a fost aruncată de valuri pe un ostrov lângă Antandros, unde, ajutată de oameni milostivi, a trăit în văduvie și sărăcie, lucrând cu mâinile timp de douăzeci și patru de ani. Gemenii însă nu muriseră: au fost luați de niște tâlhari de mare, vânduți în Cezareea lui Stratonic unei femei bune, Iusta, care i-a crescut, i-a dat la școală, iar după ce au învățat înțelepciunea elinească, au primit Evanghelia, au fost botezați și au ajuns ucenici ai Sfântului Apostol Petru. Faust, neștiind nimic, a trimis de două ori slugi la Atena, fără rezultat; în cele din urmă a plecat el însuși să-i caute pe mare și pe uscat, ani de zile, fără să-i afle, lepădându-se de cinstea lui și umblând prin lume ca un străin sărac. Clement a crescut în Roma, plin de durere pentru părinți și frați, întrebându-se mereu dacă există viață după moarte, până când a auzit de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și a pornit spre Iudeea să afle adevărul.

O furtună l-a dus mai întâi la Alexandria, unde a ascultat învățătura Sfântului Varnava, apoi a ajuns în Cezareea lui Stratonic, unde l-a întâlnit pe Sfântul Petru, a fost botezat de el și i-a devenit ucenic, fără să știe că printre ceilalți ucenici erau și frații lui gemeni. Călătorind cu Petru pe mare, Clement i-a povestit istoria familiei lui; prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, corabia a poposit chiar în insula unde se afla Matilda, ajunsă bătrână și cerșind la poarta cetății. Petru a cunoscut cu duhul că e străină și, ascultând lacrimile și povestea ei, a înțeles că este mama lui Clement. A dus-o la corabie, și acolo, recunoscându-l după chip, Matilda l-a îmbrățișat pe Clement; la cuvintele lui Petru că aceea este mama lui, fiul a căzut la picioarele ei, plângând de bucurie. Petru a vindecat-o pe Matilda și pe bătrâna care o adăpostise, iar apoi au călătorit împreună pe uscat.

În Laodiceea i-au întâmpinat Faust și Faustinian, trimiși înainte de Petru. Aflând că străina este Matilda și ascultând istoria spusă de Clement, au cunoscut că ea este mama lor, iar Clement fratele lor mai mic. S-au îmbrățișat cu lacrimi, povestindu-și unul altuia cum i-a păzit Dumnezeu. Singura lor durere era lipsa veștii despre Faust. Petru a botezat-o pe Matilda, apoi, pe drum, a întâlnit un bătrân care se plângea că s-a rugat zeci de ani zeilor și nu a fost ascultat, convingându-se astfel că nu există Dumnezeu. Din mărturisirile lui, Petru a înțeles că este chiar Faust. L-a chemat să creadă în singurul Dumnezeu adevărat, promițându-i că-și va vedea familia. Când Faust a intrat în casă și a văzut-o pe Matilda, amândoi au plâns de bucurie, recunoscându-se, iar apoi s-au unit iarăși cu fiii lor. Faust a cerut Botezul, familia s-a întors la Roma cu mare cinste din partea cezarului, a trăit de atunci în credință, făcând milostenie, iar la bătrânețe au împărțit averea săracilor și s-au mutat cu pace la Domnul.

Clement a rămas mai departe ucenic nedespărțit al Sfântului Petru, părtaș la toate călătoriile și ostenelile lui pentru Hristos. Înainte de răstignirea sa de către Nero, Petru l-a așezat episcop al Romei. După Petru, Lin și Clit, Clement a preluat cârmuirea Bisericii, ca un bun cârmaci al corabiei lui Hristos în mijlocul furtunilor de prigoană. A întors la credință mulțime de oameni, chiar și din palatele împărătești, a botezat sute de persoane odată, a îndrumat suflete spre viață curată și a rânduit să se consemneze prin șapte scriitori faptele mucenicilor. Văzând aceasta, diavolul a ridicat împotriva lui pe Torcutian și pe alți potrivnici, care au stârnit poporul împotriva lui pentru că batjocorește zeii. Eparhul Mamertin, neaflând vină vrednică de moarte în Clement, a cerut poruncă de la Traian, iar împăratul a hotărât ca, dacă nu jertfește zeilor, să fie surghiunit la Herson.

Ajuns acolo, Clement a găsit peste două mii de creștini siliți să taie piatră, lipsiți până și de apă. I-a mângâiat și, rugându-se lui Hristos, a văzut în vedenie un miel arătând un anumit loc; acolo a poruncit să se sape și a izvorât apă limpede și dulce, din care s-a făcut un râu mare. Minunea s-a vestit pretutindeni, mulți au venit să vadă izvorul, au ascultat cuvântul lui Clement, s-au botezat, iar într-un an s-au zidit șaptezeci și cinci de biserici, idolii fiind sfărâmați. Traian, auzind că mulțime fără număr a primit credința, a trimis pe ighemonul Afidian, care a ucis mulți creștini, iar pe Clement, fiindcă nu s-a lepădat de Hristos, l-a poruncit să fie dus în largul mării, legat cu o ancoră de gât, și aruncat în adânc.

Creștinii, plângând pe țărm, s-au rugat să li se descopere trupul lui. Atunci marea s-a retras, descoperind în adânc o bisericuță de marmură, în care se afla trupul Sfântului și ancora. Dumnezeu le-a descoperit însă că trebuie să-l lase acolo, căci în fiecare an, la pomenirea lui, marea se va retrage șapte zile, pentru ca oamenii să vină la închinare. Așa s-a întâmplat multă vreme, săvârșindu-se multe minuni, între care și păzirea unui copil lăsat un an întreg în biserică, hrănit și ocrotit de Sfânt. Mai târziu, în vremea împăratului Nichifor, când marea a încetat să se mai retragă, episcopul Gheorghe al Hersonului, împreună cu Sfinții frați Metodie și Constantin (Chiril), trimiși de împăratul Mihail și de patriarhul Ignatie, s-au rugat cu poporul, iar noaptea s-a arătat o lumină în mare și s-au ridicat din apă moaștele Sfântului Clement. Aducându-le cu cinste în biserica Sfinților Apostoli, s-au săvârșit multe tămăduiri, prin rugăciunile lui și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.